vineri, 12 mai 2017

Scăldatul în scuipat

Încă de pe băncile școlii și din căminele studențești educăm o generație de tineri cu o coloana îndoită de frică și de mizerie, care ar geme de durere numai dacă cineva le-ar sugera să se îndrepte, să fie demni, să pocnească în frunte nedreptatea așa cum pocnește un cioban ursul dornic de carne fragedă de mioară.

De obicei, cei care trăiesc într-un spațiu, îl percep pe acesta ca fiind o normalitate, o normalitate ce îi depășește și cu siguranță nu poate fi schimbată. Dar totuși...

În primii ani de facultate am avut ocazia să văd cum arată căminele universitare în Chișinău. Pe lângă faptul că nu erau reparate de vreo 40 de ani, că aveau program de acces, când tinerilor le este interzis accesul după ora 23:00. Cel mai mult m-a lăsat perplex atitudinea față de igienă. Pentru cel obișnuit cu apă curentă la robinet oricând, limitarea accesului la apă curentă/duș a ațâțat focul revoltei.

Pe toate le pot înțelege, să forțezi în jur de 400 de oameni să facă duș în 2-6 cabine, cămine nereparate de la darea în exploatare, un program necesar pentru a facilita accesul la toți cei 400 în 2-4 cabine de duș, dar una chiar depășește nivelul meu de comprehensiune: să ai program la apă, nu contează că ești transpirat, murdar, trist și păcătos - AZI NU E ZIUA TA DE BAIE. Mergi frumușel și stai în cameră, roagă-te să plouă, roagă colegii să te scuipe, că poate așa te vei putea spăla sau orice altceva, că AZI NU E ZIUA TA DE BAIE.

Când am văzut starea, de fapt, al lucrurilor, pentru cel care apa la robinet era un bun insesizabil, l-am întrebat pe colegul care mă invitase la cămin:  -Voi cum puteți să răbdați asta? iar răspunsul a fost halucinant: -Dar dacă ne ia căminul? Cel ce nu a văzut Soarele niciodată este paralizat de frica posibilității stingerii singurii lumânări.

***

Și totuși ce avem de făcut? Pentru cei care se regăsesc în rândurile de mai sus și pentru prietenii care își recunosc amicii în aceleași rânduri:

- să CONȘTIENTIZEZE că lucrurile sunt anormale, iar prin îngrădirea accesului la baie este cel puțin imoral (dacă nu și ilegal)
- să se ORGANIZEZE: 
1) să discute despre nedreptatea stării de a fi, dar nu discuții cu efect catharic, dar discuții care îi vor ajuta să identifice posibili aliați, colegi nemulțumiți care vor să acționeze. Vor exista oameni plini de frică, care vor accepta mizeria, doar ca să nu piardă nimicul pe care îl au, dar cu multă răbdare și cu vorbe dulci și înțelepte veți reuși să îi atrageți de partea voastră.

2) când se va forma comitetul „revoluționar”, având în spate susținerea mai multor studenți, să înceapă treptat să identifice cine este „inteligentul” care a decis o astfel de absurditate. Este administrația căminului responsabilă, este universitatea sau ministerul? Prin discuții simple, să se afle cine este factorul de decizie care a decis acest lucru.

3) presiunea asupra responsabilului se face gradual, discuții, petiții, liste cu semnături (gradual pot fi trimise la universitate, minister, guvern, foruri internațioanle - să vădem fața ministrului care va afla de la partenerii europeni că în curtea sa, studenții sunt ținuți nespălați)
4) dacă discuțiile amicale nu soluținează problema, începeți formele mai radicale de manifestare: 

  • Campanii ingenioase, clipuri pe internet unde studenții se spală cu „scuipat” (folosiți umorul), cu o cana, cu șervețele umede, cu ofițeri Gestapo/NKVD care impun programul la apă (lumea în care trăim este una vizuală, iar o imagine absurdă asupra unui eveniment va atrage atenție asupra acestuia) 
  • Flash-moburi în fața căminului și spălatul la lighean, metode mai radicale precum spălatul la lighean blocând o stradă sau intersecție centrală pentru a bloca orașul sau de ce nu, în fața Ministerului Educației sau a Parlamentului. Lumea a ieșit să își toarne o căldare de apă cu ICE BUCKET CHALLENGE, nu va ieși să se spele la lighean pentru o problemă așa de importantă? Astfel de evenimente vor atrage presa și presiunea publică va fi și mai mare asupra decidentului

Ice Bucket Challenge

5. despre alte metode și mai radicale cu implicarea violenței nu este cazul să vorbim încă, dar oricând putem să ne reîtoarcem la masa de scris...

Sugestii: 
- căutați aliați: de ex. asociația medicilor care să spună că igiena este o problemă stringentă, „asociația fetelor nepupate” care să se plângă că nu se poate apropia de prietenul lor că acesta nu se poate spăla că nu i-a venit rândul, sindicate studențești șa.
- în timpul discuțiilor cu decidenții este util un mecanism de imprimare, oricine poate folosi un telefon inteligent pentru acest lucru, imprimare care poate fi folosită ulterior
- folosiți umorul, acesta este aliatul vostru, ridicolul atrage atenția asupra unei situații, și o face non-ofensivă ca mesajul să se perceapă mai ușor
- PRESA, o manifestare de un asemenea exotism va atrage cu siguranță atenția presei. Folosiți presă să vă transmiteți mesajul vostru.
- păziți-vă liderii și nu cedați intimidărilor, nu vă clintiți în fața amenințărilor, cei ce au DREPTATEA de partea lor, să nu se temă de nimic
- fiți perseverenți, sistemele vor ceda în fața celor puțini, dar inteligenți și organizați. 
- filmați, fiți creativi, răspândiți ideea în rețele sociale
- încercați calea amicală că vorba dulce mult aduce, făcută ca la carte și cu argumentele de rigoare, un decident sănătos la minte nu ar putea fi impotrivă, dar dacă cineva nu are valența de a simți vorba dulce unele din metodele de mai sus și nu numai pot fi folosite.

Îndreptați-vă și priviți Soarele, chiar dacă doare. 
Nimeni nu va veni să vă măture în fața ușii voastre sau să vă rezolve problemele cu care vă confruntați.
PS. (16 Mai): Am aflat de la unii studenți că în căminele Universității Pedagogice „Ion Creangă” de pe strada Coca, se stinge și lumina la ora 1.00, iar studenții învață la lumânare sau la lanterna de la telefon. Se pare că cineva vrea să vândă ochelari pentru corecția vederii și are nevoie de cât mai mulți clienți. 

miercuri, 8 martie 2017

Despre egalitate și nu prea

Pentru a mări gradul de armonie din viața noastră și din lume trebuie să conștientizăm astăzi și în fiecare zi complementaritatea și nu să cerem o egalitate iluzorie. Egalitatea te pune automat într-o stare de concurență cu cei ce vrei să le fii egal, iar concurența are în ea sămânța conflictului.

Când el vine cu duritatea și agresivitatea sa, ea în completează cu liniștea și maleabilitatea ei, ce îl îmbracă ca o cămașă și îl răcorește. Când ea aduce și păzește misterul nopții, el cu primele raze de soare ne trezește la viață. Când ei sunt conștienți care este natura forței lor viața capătă o altă culoare.

Putem spune noi oare că Soarele sau Luna sunt mai importante pentru viața pe Pământ? Putem noi spune oare că arșița verii e mai importantă ca răcoarea iernii pentru sămânța care este în Pământ?Putem noi spune oare că Mama sau Tata este mai important pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului?

Atunci când Soarele ne încălzește, Luna ne păzește de meteoriți și ne leagănă oceanele. Răcoarea, umiditatea și protecția stratului de zăpadă îi oferă bobului de grâu puterea de a crește și a înfrunta arșița verii, iar în familie mama îl completează pe tata, iar tata o completează pe mama. El rezolvă probleme operative, ea răspunde de problemele strategice și doar așa vor crește copiii demni și liberi.

Existența noastră poate fi mai fericită și mai împlinită doar încălecând acest echilibru al contrariilor...

Felicitări dragelor noastre mămici, surioare și soții astăzi și în fiecare zi. Rămâneți așa cum sunteți că deja sunteți perfecte...



luni, 6 februarie 2017

Revolta bunului simț (I)

„Sămânţa, din care a răsărit acest
popor, e nobilă, şi poporul nu va pieri
decât atunci când ROMÂNII vor uita de
nobleţea seminţiei lor.”

Mihai Eminescu

În aceste ultime zile poporul român reușește să participe activ în scrierea istoriei sale. Alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016 cu o prezență la vot de 39% introduce România într-o logică mondială caracterizată de o apatie generalizată față de elitele alese prin procedee pseudo-democratice.



Dacă regimurile totalitare limitau circulația cetățenilor și singurele schimbări puteau fi produse din interior, globalizarea a făcut ca oamenii să își poate rezolva problemele prin migrație. Fie probleme economice sau de ordin valoric migrația oferea soluții temporare pentru acestea.

Prezența scăzută la alegeri a mai fost cauzată și de clivajul dintre elitele conducătoare și votanți. Acest clivaj a fost accentuat și de societatea informațională în care trăim care a început să prezinte realitatea paralelă în care elitele și acoliții lor locuiesc. Domenii intinse pe hectare, vile donate de către părinți sau construite din salarii de bugetari, mașini de sute de mii de euro, shoppingul în marile orașe ale lumii și beizadele care epatau prin dispreț față de cetățenii guvernați au umplut încet paharul revoltei.

O vorbă veche spune că dacă vrei să vezi ce fel de om este, dă-i puterea. Cele 45% de procente câștigate de Partidul Social Democrat i-a făcut pe aceștia să creadă că pot ataca un fundament moral pe care se află poporul. Ordonanța nr. 13 din 2017 semnată pe furiș la ceas de noapte, care reușea să creeze o justiție duplicitară, a reușit să scoată în acea seară câteva mii de persoane la miezul nopții în fața Guvernului.

Bula realității paralele în care trăiesc aceste elite le face imposibil să înțeleagă cum de poporul român are forța să se revolte cu atâta bun simț. De obicei omul când vorbește folosește imagini din propriul spectru mental, iar faptul că poporul nu s-a mulțumit cu beneficiile aduse de planul de guvernare ci cere valori îi descumpănește ce cei ce credeau că țin poporul de căpăstru.

Bonomitatea acestui neam, cauzată de amplasarea sa multimilenară în această vatră, l-a făcut se creeze o mișcare ce este privită cu respect de media mondială. Cu toate că s-a încercat intimidarea protestatarilor cu violențe și scoaterea galeriilor de fotbal drept țapi ispășitori, informațiile ulterioare au demonstrat că violențele au avut alte origini. Acum serviciile de forță și informații au misiunea de a identifica cine a comandat violențele organizate și cine dorește destabilizarea țării. 

Românii au manifestat cu inteligență, cu umor și chiar autoironie spre perplexitatea celor vizați. Românii au cerut dreptate, românii au manifestat pentru cinste, românii au ieșit din casă pentru ca să poată rămâne într-o Românie care să îi reprezinte, iar României de mâine îi sunt specifice cum erau lăsate piețele după protest.

Acest protest a identificat și noi forme de manifestare. Afacerile locale au venit în susținerea prin produsele pe care le oferă. S-au oferit locuri gratuite de cazare pentru protestatari, pizza sau ceai, transport gratuit în taxiuri, servicii de listare sau chiar accesul gratuit la toaletă lângă Piața Victoriei. Totodată în timpul zilei unii antreprenori își mutaseră biroul chiar în piață, iar în timpul nopții pereții clădirilor din piață erau luminați de lasere și proiecții video. 

Forța acestui protest este că a scos din casă români care gândesc la fel, iar românii au ieșit pentru valori. Ei au ieșit împotriva liderilor care îi considerau vasali. Eu au ieșit în căutarea liderilor care să îi inspire...

În articolele următoare vom aborda rolul Republicii Moldova în ecuația mișcărilor sociale din România, lecții învățate pentru diferite spectre de populație și nu numai... iar între timp:












marți, 24 ianuarie 2017

„24 Ianuarie 1859” lecția înaintașilor pentru cei ce vin din urmă

Dacă neamul nostru ar avea o carte de aur cu siguranță episodul „24 Ianuarie 1859” ar merita un capitol aparte. Atunci când contextul internațional devenise favorabil, datorită consecvenței celor plecați în exil după Revoluția de la 1848 și a existenței tinerilor în conștiința cărora idealul național a primat în fața intrigilor și intereselor mărunte de grup, s-a mai scris încă un capitol din cartea neamului nostru. Atunci ca și acum împotriva unirii principatelor militau o parte din elita politică și economică a vremii de frica pierderii privilegiilor, azi ca și ieri vorogizii tremură și de frica unui stat funcțional ce i-ar pedepsi pentru nelegiuririle pe care le fac.



După drama anului 1812, când Moldova de Est este ruptă din Principatul Moldovei și încadrată ca și o gubernie în Imperiul Rus, i-a făcut în special pe românii-moldoveni să conștientizeze necesitatea unirii celor ce au o conștiință comună de neam. Cu toate că spațiul locuit de români era cu mult mai mare, aceștia fiind încadrați în imperiile vecine, statutul special al principatelor române - Moldova și Țara Românească a făcut ca acesta să fie primul pas ce urma să fie făcut.

Lecturând articole la această temă anumite lucruri mi-au atras atenția - vârsta celor care au pregătit unirea principatelor și relațiile frățești ce existau între ei.
„La 1848, Mihail Kogălniceanu avea 31 de ani şi era considerat deja instigatorul naționalist al epocii. Vasile Alecsandri avea 27 de ani, iar Nicolae Bălcescu - 29 de ani. Dumitru Brătianu împlinise 30 de ani, în vreme ce Ion Ghica și C.A. Rosetti aveau 32 de ani. Costache Negri, Ștefan Golescu și Gheorghe Magheru - care aveau 36, 39 și, respectiv, 46 de ani - erau "patriarhii" acelei generații.”
Cum de au înțeles acești bărbați ai neamului că idealul național este mai presus decât orgoliile personale sau dorința de mărire?

Și noi avem o generația lui aprilie 2009, cei ce fac lobby la nivel european, în România și în Republica Moldova pentru reunificarea celor două state. Oare conștientiza tânărul Mihail Kogălniceanu atunci când făcea lobby pentru cauza românească în marile cancelarii europene că avea să ajungă Prim-Ministru al statului reîntregit? Oare conștientizau Ion Ghica sau C.A. Rosetti că urmau să ajungă pe cele mai înalte culmi ale lumii politice românești? Oare conștientizează tinerii unioniști de astăzi responsabilitatea guvernării DacoRomâniei Reîntregite de mâine?

Dacoromânii într-adevăr sunt un popor de contrarevoluționari. Acum când în lume trendul este spre deznaționalizare, pervertire a valorilor, disoluție într-o masă amorfă ușor manipulabilă, ei încă mai speră, caută frumosul și construiesc un stat național reîntregit. Acum când omul și natura este exploatată pentru a obține profitul absolut, românul mai lasă o parte din miere pentru nevoile stupului.

Nimic nu e nou sub soare, iar istoria ne oferă soluții și indicii pentru a face următoarele mișcări pe tabla de șah. Cum s-au pregătit cei care au vestit unirea încă înaintea înfăptuirii ei? Ce fel de valori și idealuri îi animau? Ce fel de frăție i-a unit și îi unește pe cei ce au interesul național în inima și pe buzele lor? Este Frăția Carpaților o soluție? Pe toate le vom afla în viitorul apropiat...

joi, 4 august 2016

Povestea dimineții

Era ora 5.25, magazinul non-stop vizavi de Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”, un grup de vreo 7 tineri, care intuiesc nu de la biserică sau bibliotecă se întorceau. Masculul alfa al haitei, ce putea fi recunoscut în grup prin gabariturile sale ce depășeau media grupului, după vârsta sa și comportament, poziționat lângă ușa de la ieșire, s-a legat de un alt tânăr îmbrăcat în alb ce ieșea era la fel lângă ușă. Ca și motiv era că s-ar așezat pe un scaun în magazin. Dorind să-și scarpine pumnii sau de la exces energie, a crescut nivelul de tensiune al conflictului pe cale verbală până când s-a ajuns să-l împingă de pe scări pe tânărul în alb și să-i dea vreo 1-2 pumni. Între timp lacheul său nu a ezitat să profite de ocazie să arunce un picior-două.

Când a sosit poliția am aflat că burtosul alfa a lucrat în Ministerul Justiției, că el știe legile și atâta timp cât nu este prezentă jertfa nu se poate face nimic, că cine sunt eu să mă implic să caut dreptate, că să fac curățenie la mine în ogradă și că a fost așa ca între bărbați. De la revoltă s-a trecut repede la scuze care și mai care. Între timp ceilalți țânci aparținînd grupului mai sus menționat întrebați de burtos sau de lacheu, dacă au văzut ceva, ziceau că ei numai ce au ajuns și nu au văzut nimic.

După o astfel de situație, atunci când un reprezentant al Ministerului Justiției te întreabă - tu cauți dreptate? sau când ordinele unui polițist sunt nesocotite și chiar ignorate, stai și te gândești mai merită creatura - Republica Moldova - să trăiască sau este timpul să ne vină mintea la cap și să ne adunăm tot neamul la un loc.

Oare cine nu dorește cadrul de normalitate pe care reunirea cu România îl va recrea la noi acasă?