A fost odată, ca niciodată, că dacă nu ar fi, nu s-ar povesti, a fost acum vreo câteva zile într-un local din Chișinău, doi frați tineri, unul ochelarist, iar celălalt fotbalist. Frăția lor putea fi biologică, dar puțin contează acest detaliu în povestea noastră. Frăția lor consta în urmărirea plăcerilor de a se juca pe telefonul inteligent și de a se uita la fotbal, o altă plăcere pentru a ține bărbații de peste tot într-o stare docilă și de adormire.
Un alt aspect al înhăitării fraților era promovările prin care se educau unul pe altul. Instinctiv foloseau competiția ca una dintre metode masculine de educație.
Marea lor bucuria era să mănânce ambii în același timp McFlurry-ul cumpărat. De aceea, au inventat un joc. Ei știau instinctiv că prin joc tineri ca ei învață cel mai ușor. Acest joc venea să le antreneze voința: jocul răbdării sau cine va ceda și va gusta din produsul plăcut la ochi, plăcut la atingere, plăcut la gust. Toată această plăcere provoca și un hormon denumit dopamina. Acesta, responsabil de acțiunile esențiale supraviețuirii biologice, condiționează viața tuturor oamenilor.
Când a ajuns cu produsul său dulce la gust la masă, pofta a început să îi dea târcoale ochelaristului. Așteptarea plăcerii i-a întunecat mintea, a uitat de joc, a uitat de promisiune a deschis capacul și a gustat din produs. A încercat să ascundă fapta sa, dar între timp s-a apropiat fotbalistul care i-a spus:
- Ai mâncat!
- Doar puțin, spusese speriat ochelarisul...
- Dar totuși ai mâncat, a grăit dezamăgit fotbalistul cu o voce înceată.
Dar pentru că să țină minte răul este doar în apanajul celor mari, de îndată s-au așezat ambii la masă, au numărat până la trei și au început să mănânce cu plăcere. Plăcere mare, gust de ciocolată, zahăr cât duce trenul, plăcere mare de tot. Nu contează cocaină sau zahăr, tot dopamină produce în creier, tot dependență produce.
De la atâta plăcere mintea la amândoi frații s-a întunecat. În loc să observe ordinea lucrurilor, să observe că fiecare își duce gunoiul la coș după ce consumă ceva, mintea întunecată de plăcere nu a luat cunoștință de normele locului. Au mai stat un pic, au mai urmarit un pic de fotbal pe telefon și au plecat fără să își facă datoria.
După celor doi frați, o fetișcană frumușică cu coapse generoase și sâni proeminenți, angajată în localul cu pricina s-a apropiat de masă și a exclamat:
- Porcii! Frustrarea că trebuie să facă muncă în plus și-a exprimat-o printr-un cuvînt! Probabil acel cuvînt a fost unul dintre cele mai sincere spuse de către acea fată pentru că venea din adândul ființei ei, din creierul reptilian. Cuvîntul a fost asociat cu o emoție, iar ciuda a ieșit din sufletul ei ca un duh negru, iar ea s-a simțit mai bine și și-a făcut obligațiile.
Lipsa de conștiință și mintea întunecată de plăcere duce la perpetuarea răului în lume, iar cuvîntul poate avea și efect de curățare și conducere la o stare de bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu