Scăldatul în scuipat

Încă de pe băncile școlii și din căminele studențești educăm o generație de tineri cu o coloana îndoită de frică și de mizerie, care ar geme de durere numai dacă cineva le-ar sugera să se îndrepte, să fie demni, să pocnească în frunte nedreptatea așa cum pocnește un cioban ursul dornic de carne fragedă de mioară.

De obicei, cei care trăiesc într-un spațiu, îl percep pe acesta ca fiind o normalitate, o normalitate ce îi depășește și cu siguranță nu poate fi schimbată. Dar totuși...

În primii ani de facultate am avut ocazia să văd cum arată căminele universitare în Chișinău. Pe lângă faptul că nu erau reparate de vreo 40 de ani, că aveau program de acces, când tinerilor le este interzis accesul după ora 23:00. Cel mai mult m-a lăsat perplex atitudinea față de igienă. Pentru cel obișnuit cu apă curentă la robinet oricând, limitarea accesului la apă curentă/duș a ațâțat focul revoltei.

Pe toate le pot înțelege, să forțezi în jur de 400 de oameni să facă duș în 2-6 cabine, cămine nereparate de la darea în exploatare, un program necesar pentru a facilita accesul la toți cei 400 în 2-4 cabine de duș, dar una chiar depășește nivelul meu de comprehensiune: să ai program la apă, nu contează că ești transpirat, murdar, trist și păcătos - AZI NU E ZIUA TA DE BAIE. Mergi frumușel și stai în cameră, roagă-te să plouă, roagă colegii să te scuipe, că poate așa te vei putea spăla sau orice altceva, că AZI NU E ZIUA TA DE BAIE.

Când am văzut starea, de fapt, al lucrurilor, pentru cel care apa la robinet era un bun insesizabil, l-am întrebat pe colegul care mă invitase la cămin:  -Voi cum puteți să răbdați asta? iar răspunsul a fost halucinant: -Dar dacă ne ia căminul? Cel ce nu a văzut Soarele niciodată este paralizat de frica posibilității stingerii singurii lumânări.

***

Și totuși ce avem de făcut? Pentru cei care se regăsesc în rândurile de mai sus și pentru prietenii care își recunosc amicii în aceleași rânduri:

- să CONȘTIENTIZEZE că lucrurile sunt anormale, iar prin îngrădirea accesului la baie este cel puțin imoral (dacă nu și ilegal)

- să se ORGANIZEZE: 

1) să discute despre nedreptatea stării de a fi, dar nu discuții cu efect catharic, dar discuții care îi vor ajuta să identifice posibili aliați, colegi nemulțumiți care vor să acționeze. Vor exista oameni plini de frică, care vor accepta mizeria, doar ca să nu piardă nimicul pe care îl au, dar cu multă răbdare și cu vorbe dulci și înțelepte veți reuși să îi atrageți de partea voastră.

2) când se va forma comitetul „revoluționar”, având în spate susținerea mai multor studenți, să înceapă treptat să identifice cine este „inteligentul” care a decis o astfel de absurditate. Este administrația căminului responsabilă, este universitatea sau ministerul? Prin discuții simple, să se afle cine este factorul de decizie care a decis acest lucru.

3) presiunea asupra responsabilului se face gradual, discuții, petiții, liste cu semnături (gradual pot fi trimise la universitate, minister, guvern, foruri internațioanle - să vădem fața ministrului care va afla de la partenerii europeni că în curtea sa, studenții sunt ținuți nespălați)

4) dacă discuțiile amicale nu soluținează problema, începeți formele mai radicale de manifestare: 

• Campanii ingenioase, clipuri pe internet unde studenții se spală cu „scuipat” (folosiți umorul), cu o cana, cu șervețele umede, cu ofițeri Gestapo/NKVD care impun programul la apă (lumea în care trăim este una vizuală, iar o imagine absurdă asupra unui eveniment va atrage atenție asupra acestuia) 
  
• Flash-moburi în fața căminului și spălatul la lighean, metode mai radicale precum spălatul la lighean blocând o stradă sau intersecție centrală pentru a bloca orașul sau de ce nu, în fața Ministerului Educației sau a Parlamentului. Lumea a ieșit să își toarne o căldare de apă cu ICE BUCKET CHALLENGE, nu va ieși să se spele la lighean pentru o problemă așa de importantă? Astfel de evenimente vor atrage presa și presiunea publică va fi și mai mare asupra decidentului

Ice Bucket Challenge

5. despre alte metode și mai radicale cu implicarea violenței nu este cazul să vorbim încă, dar oricând putem să ne reîtoarcem la masa de scris...

Sugestii: 

- căutați aliați: de ex. asociația medicilor care să spună că igiena este o problemă stringentă, „asociația fetelor nepupate” care să se plângă că nu se poate apropia de prietenul lor că acesta nu se poate spăla că nu i-a venit rândul, sindicate studențești șa.

- în timpul discuțiilor cu decidenții este util un mecanism de imprimare, oricine poate folosi un telefon inteligent pentru acest lucru, imprimare care poate fi folosită ulterior

- folosiți umorul, acesta este aliatul vostru, ridicolul atrage atenția asupra unei situații, și o face non-ofensivă ca mesajul să se perceapă mai ușor

- PRESA, o manifestare de un asemenea exotism va atrage cu siguranță atenția presei. Folosiți presă să vă transmiteți mesajul vostru.

- păziți-vă liderii și nu cedați intimidărilor, nu vă clintiți în fața amenințărilor, cei ce au DREPTATEA de partea lor, să nu se temă de nimic

- fiți perseverenți, sistemele vor ceda în fața celor puțini, dar inteligenți și organizați. 

- filmați, fiți creativi, răspândiți ideea în rețele sociale

- încercați calea amicală că vorba dulce mult aduce, făcută ca la carte și cu argumentele de rigoare, un decident sănătos la minte nu ar putea fi impotrivă, dar dacă cineva nu are valența de a simți vorba dulce unele din metodele de mai sus și nu numai pot fi folosite.

Îndreptați-vă și priviți Soarele, chiar dacă doare. 

Nimeni nu va veni să vă măture în fața ușii voastre sau să vă rezolve problemele cu care vă confruntați.

PS. (16 Mai): Am aflat de la unii studenți că în căminele Universității Pedagogice „Ion Creangă” de pe strada Coca, se stinge și lumina la ora 1.00, iar studenții învață la lumânare sau la lanterna de la telefon. Se pare că cineva vrea să vândă ochelari pentru corecția vederii și are nevoie de cât mai mulți clienți.