Va fi război, este război

Este război. Război informațional, război valoric oamenii lui dumnezău luptă cu oamenii nefârtatului. Unii o fac conștient, alții o fac inconștient, dar suntem în plin război chiar dacă încă nu ard case sau încă nu se trage pe stradă. Războiul este la nivel subtil, războiul este al spiritului.

În aroganța lor cei care au ajuns în vârful ierarhiilor lumești cred că pot dicta felul de a trăi a maselor de oițe dezinformate de presă. Ei cred că suntem prea mulți pe fața pământului, că unii trebuie să moară, iar alții să ajungă sclavi „vei avea nimic și vei fi fercit” (Schwab), că merită a fi sacrificați pentru o lume perfectă plămâdită de mințile lor imperfecte.
Din 2001 până acum ne-am luptat iluzoriu cu celălalt datorită unei acțiuni cu steag fals, cade WTC7 nefiind lovit de nimic, motoarele avioanelor se vaporizează stârnind invidia lui Houdini, pașapoartele „teroriștilor” miraculos supraviețuiesc exploziilor și focului de cherosen. Ca urmare a fost Patriot Act, unde lumea s-a transformat într-un gulat digital. Manipulare de clasa I - creezi problemă - oferi soluție.
Noua operațiune este lupta dintre noi și din interiorul nostru. În loc să privești în aproape chipul unui iubit prieten, acesta trebuie să devină conform logicii nebunilor - un aducător de moarte.
Conform Dr. Zaks de la compania Moderna produsele mRNA încearcă să modifice organismul uman ca acela singur să produce proteina care să lupte cu o boală. Am avut banane motificate genetic, acum vom avea oameni modificați genetic. Faptul că bananele sau alte fructe ajung să fie sterile nu contează ;) faptul că sunt efecte adverse ale experimentului medical desfășurat la scară planetară - nu contează, oricum suntem prea mulți :D iar în mințile bolnaviorilor, moartea unui om e tragedie, moartea mai multora este statistică (Stalin). Tot ce contează este ca producătorul tratamentului experimental să nu poată fi tras la răzpundere, că cine moare înainte de aplicarea tratamentului experimental moare de virus, cine moare după moare de bolile cronice avute :) tot ce contează este BANUL și PUTEREA în buzunarele nebunilor.
LIBERTATEA de a alege este sfântă. Încă de la „facerea lumii”, prin disocierea conștiinței umane de natura ce a creat-o omul capătă libertatea de a alege: să urmeze ordinea divnă sau să orbecăiască după propriile rătăciri. Libertatea de a alege un tratament medical a fost consfințită în Convenția de la Ovideo, este în litera legii contituțiilor lumii (libertatea la conștiință). Să fii liber să dispui de corpul tău, să îți alegi riscurile și beneficiile asociate este una dintre caracteristicile ființei umane. Dar totul este corupt, chiar și cei mai mari apărători ai dreptorilor omului nu știu de ce doar apără drepturile la perversiuni sexuale, nu și libertatea de a alege un tratament medical.
Regimurile totalitare degradează la toate nivelurile. Prin lașitate, prin frică, prin prostie oițele susțin regimurile care inevitabil îi va duce la abator. Nu vă fie frică, totul ce se construiește pe minciună se năruie eventual, nu degeaba răbdarea este ruptă din rai ;)

Poveste despre cum circulă răul în lume și despre puterea catarhică a cuvîntului

A fost odată, ca niciodată, că dacă nu ar fi, nu s-ar povesti, a fost acum vreo câteva zile într-un local din Chișinău, doi frați tineri, unul ochelarist, iar celălalt fotbalist. Frăția lor putea fi biologică, dar puțin contează acest detaliu în povestea noastră. Frăția lor consta în urmărirea plăcerilor de a se juca pe telefonul inteligent și de a se uita la fotbal, o altă plăcere pentru a ține bărbații de peste tot într-o stare docilă și de adormire. 

Un alt aspect al înhăitării fraților era promovările prin care se educau unul pe altul. Instinctiv foloseau competiția ca una dintre metode masculine de educație. 

Marea lor bucuria era să mănânce ambii în același timp McFlurry-ul cumpărat. De aceea, au inventat un joc. Ei știau instinctiv că prin joc tineri ca ei învață cel mai ușor. Acest joc venea să le antreneze voința: jocul răbdării sau cine va ceda și va gusta din produsul plăcut la ochi, plăcut la atingere, plăcut la gust. Toată această plăcere provoca și un hormon denumit dopamina. Acesta, responsabil de acțiunile esențiale supraviețuirii biologice, condiționează viața tuturor oamenilor.

Când a ajuns cu produsul său dulce la gust la masă, pofta a început să îi dea târcoale ochelaristului. Așteptarea plăcerii i-a întunecat mintea, a uitat de joc, a uitat de promisiune a deschis capacul și a gustat din produs. A încercat să ascundă fapta sa, dar între timp s-a apropiat fotbalistul care i-a spus: 

- Ai mâncat!

- Doar puțin, spusese speriat ochelarisul...

- Dar totuși ai mâncat, a grăit dezamăgit fotbalistul cu o voce înceată.

Dar pentru că să țină minte răul este doar în apanajul celor mari, de îndată s-au așezat ambii la masă, au numărat până la trei și au început să mănânce cu plăcere. Plăcere mare, gust de ciocolată, zahăr cât duce trenul, plăcere mare de tot. Nu contează cocaină sau zahăr, tot dopamină produce în creier, tot dependență produce. 

De la atâta plăcere mintea la amândoi frații s-a întunecat. În loc să observe ordinea lucrurilor, să observe că fiecare își duce gunoiul la coș după ce consumă ceva, mintea întunecată de plăcere nu a luat cunoștință de normele locului. Au mai stat un pic, au mai urmarit un pic de fotbal pe telefon și au plecat fără să își facă datoria.

După celor doi frați, o fetișcană frumușică cu coapse generoase și sâni proeminenți, angajată în localul cu pricina s-a apropiat de masă și a exclamat:

- Porcii! Frustrarea că trebuie să facă muncă în plus și-a exprimat-o printr-un cuvînt! Probabil acel cuvînt a fost unul dintre cele mai sincere spuse de către acea fată pentru că venea din adândul ființei ei, din creierul reptilian. Cuvîntul a fost asociat cu o emoție, iar ciuda a ieșit din sufletul ei ca un duh negru, iar ea s-a simțit mai bine și și-a făcut obligațiile.

Lipsa de conștiință și mintea întunecată de plăcere duce la perpetuarea răului în lume, iar cuvîntul poate avea și efect de curățare și conducere la o stare de bine.

Reîntors după 77 de zile de gulag postmodern

Specificul regimurilor totalitare comuniste sau fasciste din era prezența unei ideologii în numele căreia nu existau crime prea mari să fie executate. Dacă nazismul a fost condamnat prin intermediul Tribunalului de la Nurenberg, comunismul și toate mutațiile sale anti-umane mai bântuie încă mediul politic, economic și cultural mondial. 

Modernitatea a dus la o disoluție a ierarhiilor și ordinii prezente în societatea tradițională. Existența egalitarianistă este una utopică datorită diferențelor infinite între indivizi, iar societățile au nevoie de ierarhii pentru ca membrii să se poată raporta unul față de altul. Existența ierarhică conferă o identitate personală mai pronunțată. Dacă în societățile preistorice-nomade cel mai competent vânător era liderul de grup, dacă în societățile istorice, în vârful ierarhiei se aflat un ideal religios, în prezentul postmodern avem grație marxismului cultural (perceperea relațiilor sociale ca o luptă între opresați și opresatori) și al intersecționalității (stabilirea unei ierarhii care presupune cu cât de încadrezi în mai multe categorii victimizate, cu atât mai îndreptățit ești la protecție și libertate de exprimare) - statutul de victimă (sursa1, sursa2, sursa3, sursa4, sursa5, sursa6) - este vârful noii ierarhii desacralizate.

Giganții tehnologici Google, Facebook, Instagram, Twitter, cu înclinații de stânga după cum observă mai mulți experți, profund influențați de doctrinele marxismului cultural  și  ideea intersecționalității cenzurează agora tehnologică specifică secolului XXI după bunul lor plac. Rețele sociale se transformă încet în bule ideologice regresiste, unde un discursul corect politic este acceptat, iar tot ce este diferit de dictatul ideologic reprezintă un discurs al urii (Hate Speech). Dacă îți permiți să critici idei, modele culturale și sexuale protejate de giganții tehnologici poți fi blocat pe timp de 30 de zile sau riști chiar dezactivarea contului.  (Sursa 1 Sursa 2 Sursa 3)

Pentru cei care urmăresc dezbaterile politice din SUA este vizibil cum giganții tehnologici cenzurează, blochează, reduc monetizarea pentru comentatorii cu viziuni conservatoare. Comentatorii de dreapta au suferit disproporționat în urma acestor abuzuri, iar atitudinea părtinitoare a companiilor a intrat și sub atenția administrației prezidențiale americane. 

Gulagul digital în secolul al XXI reprezintă deconectarea forțată de la platformele de socializare pentru delicte de gândire, vorba lui Orwell. După pierderea accesului la Facebook timp de 30 zile pentru abordarea critică față cancerele sociale moderne și după 47 de zile de exil voluntar de pe această platformă, ce e de făcut mai departe a căpătat claritate: 

Lumea nu degradează din existența răului, dar pentru că oamenii buni aleg să fie indiferenți. Așadar, să spunem adevărul, să ne învingem frica oprobriului social. Adevărul este mai important decât aprecierea iluzorie a maselor sau noilor aristocrații tehnologico-ideologice.
Degradările se produc din comoditatea omului, din lipsa de atitudine, din frică și din nepăsare. Toată căderea începe de la dragostea de sine, când bucățica de carne din care ești făcut, primează în dauna celor din jur. 

În loc să fim prostovanii care își oferă metadatele, să folosim această platformă inteligent: să dezbatem idei, să promovăm platformele personale (siteuri, bloguri, conturi de Telegram, etc.). Întâlnirile și organizearea în viața reală să primeze, pentru că doar oamenii asociați în cluburi, grupuri, ong-uri, pentru că doar cei bine-intenționați au reușit întotdeauna să producă o schimbare. Modernitatea de care ne bucurăm acum, statele naționale, industralizarea și tehnologizarea au fost generate de spiritul asciativ al secolului XIX-lea.

Chiar dacă trendurile mondiale vor o sociatate atomizato-globalizată ce este ușor manipulabilă, prin instituirea relațiilor familiale durabile, prin crearea prieteniilor, prin reconectarea la experiența strămoșilor și prin orientarea spre cunoaștere și virtute vom ajuge să le facem pe toate în ciuda lor.

Monarhiile absolute, regimurile totalitare comuniste/fasciste și chiar noua aristocrație tehnologico-ideologică cu lacheii ei privilegiați, tot ce este construit pe minciună, se va prăbuși până la urmă. 

Scăldatul în scuipat

Încă de pe băncile școlii și din căminele studențești educăm o generație de tineri cu o coloana îndoită de frică și de mizerie, care ar geme de durere numai dacă cineva le-ar sugera să se îndrepte, să fie demni, să pocnească în frunte nedreptatea așa cum pocnește un cioban ursul dornic de carne fragedă de mioară.

De obicei, cei care trăiesc într-un spațiu, îl percep pe acesta ca fiind o normalitate, o normalitate ce îi depășește și cu siguranță nu poate fi schimbată. Dar totuși...

În primii ani de facultate am avut ocazia să văd cum arată căminele universitare în Chișinău. Pe lângă faptul că nu erau reparate de vreo 40 de ani, că aveau program de acces, când tinerilor le este interzis accesul după ora 23:00. Cel mai mult m-a lăsat perplex atitudinea față de igienă. Pentru cel obișnuit cu apă curentă la robinet oricând, limitarea accesului la apă curentă/duș a ațâțat focul revoltei.

Pe toate le pot înțelege, să forțezi în jur de 400 de oameni să facă duș în 2-6 cabine, cămine nereparate de la darea în exploatare, un program necesar pentru a facilita accesul la toți cei 400 în 2-4 cabine de duș, dar una chiar depășește nivelul meu de comprehensiune: să ai program la apă, nu contează că ești transpirat, murdar, trist și păcătos - AZI NU E ZIUA TA DE BAIE. Mergi frumușel și stai în cameră, roagă-te să plouă, roagă colegii să te scuipe, că poate așa te vei putea spăla sau orice altceva, că AZI NU E ZIUA TA DE BAIE.

Când am văzut starea, de fapt, al lucrurilor, pentru cel care apa la robinet era un bun insesizabil, l-am întrebat pe colegul care mă invitase la cămin:  -Voi cum puteți să răbdați asta? iar răspunsul a fost halucinant: -Dar dacă ne ia căminul? Cel ce nu a văzut Soarele niciodată este paralizat de frica posibilității stingerii singurii lumânări.

***

Și totuși ce avem de făcut? Pentru cei care se regăsesc în rândurile de mai sus și pentru prietenii care își recunosc amicii în aceleași rânduri:

- să CONȘTIENTIZEZE că lucrurile sunt anormale, iar prin îngrădirea accesului la baie este cel puțin imoral (dacă nu și ilegal)

- să se ORGANIZEZE: 

1) să discute despre nedreptatea stării de a fi, dar nu discuții cu efect catharic, dar discuții care îi vor ajuta să identifice posibili aliați, colegi nemulțumiți care vor să acționeze. Vor exista oameni plini de frică, care vor accepta mizeria, doar ca să nu piardă nimicul pe care îl au, dar cu multă răbdare și cu vorbe dulci și înțelepte veți reuși să îi atrageți de partea voastră.

2) când se va forma comitetul „revoluționar”, având în spate susținerea mai multor studenți, să înceapă treptat să identifice cine este „inteligentul” care a decis o astfel de absurditate. Este administrația căminului responsabilă, este universitatea sau ministerul? Prin discuții simple, să se afle cine este factorul de decizie care a decis acest lucru.

3) presiunea asupra responsabilului se face gradual, discuții, petiții, liste cu semnături (gradual pot fi trimise la universitate, minister, guvern, foruri internațioanle - să vădem fața ministrului care va afla de la partenerii europeni că în curtea sa, studenții sunt ținuți nespălați)

4) dacă discuțiile amicale nu soluținează problema, începeți formele mai radicale de manifestare: 

• Campanii ingenioase, clipuri pe internet unde studenții se spală cu „scuipat” (folosiți umorul), cu o cana, cu șervețele umede, cu ofițeri Gestapo/NKVD care impun programul la apă (lumea în care trăim este una vizuală, iar o imagine absurdă asupra unui eveniment va atrage atenție asupra acestuia) 
  
• Flash-moburi în fața căminului și spălatul la lighean, metode mai radicale precum spălatul la lighean blocând o stradă sau intersecție centrală pentru a bloca orașul sau de ce nu, în fața Ministerului Educației sau a Parlamentului. Lumea a ieșit să își toarne o căldare de apă cu ICE BUCKET CHALLENGE, nu va ieși să se spele la lighean pentru o problemă așa de importantă? Astfel de evenimente vor atrage presa și presiunea publică va fi și mai mare asupra decidentului

Ice Bucket Challenge

5. despre alte metode și mai radicale cu implicarea violenței nu este cazul să vorbim încă, dar oricând putem să ne reîtoarcem la masa de scris...

Sugestii: 

- căutați aliați: de ex. asociația medicilor care să spună că igiena este o problemă stringentă, „asociația fetelor nepupate” care să se plângă că nu se poate apropia de prietenul lor că acesta nu se poate spăla că nu i-a venit rândul, sindicate studențești șa.

- în timpul discuțiilor cu decidenții este util un mecanism de imprimare, oricine poate folosi un telefon inteligent pentru acest lucru, imprimare care poate fi folosită ulterior

- folosiți umorul, acesta este aliatul vostru, ridicolul atrage atenția asupra unei situații, și o face non-ofensivă ca mesajul să se perceapă mai ușor

- PRESA, o manifestare de un asemenea exotism va atrage cu siguranță atenția presei. Folosiți presă să vă transmiteți mesajul vostru.

- păziți-vă liderii și nu cedați intimidărilor, nu vă clintiți în fața amenințărilor, cei ce au DREPTATEA de partea lor, să nu se temă de nimic

- fiți perseverenți, sistemele vor ceda în fața celor puțini, dar inteligenți și organizați. 

- filmați, fiți creativi, răspândiți ideea în rețele sociale

- încercați calea amicală că vorba dulce mult aduce, făcută ca la carte și cu argumentele de rigoare, un decident sănătos la minte nu ar putea fi impotrivă, dar dacă cineva nu are valența de a simți vorba dulce unele din metodele de mai sus și nu numai pot fi folosite.

Îndreptați-vă și priviți Soarele, chiar dacă doare. 

Nimeni nu va veni să vă măture în fața ușii voastre sau să vă rezolve problemele cu care vă confruntați.

PS. (16 Mai): Am aflat de la unii studenți că în căminele Universității Pedagogice „Ion Creangă” de pe strada Coca, se stinge și lumina la ora 1.00, iar studenții învață la lumânare sau la lanterna de la telefon. Se pare că cineva vrea să vândă ochelari pentru corecția vederii și are nevoie de cât mai mulți clienți. 

Despre egalitate și nu prea

Pentru a mări gradul de armonie din viața noastră și din lume trebuie să conștientizăm astăzi și în fiecare zi complementaritatea și nu să cerem o egalitate iluzorie. Egalitatea te pune automat într-o stare de concurență cu cei ce vrei să le fii egal, iar concurența are în ea sămânța conflictului.

Când el vine cu duritatea și agresivitatea sa, ea în completează cu liniștea și maleabilitatea ei, ce îl îmbracă ca o cămașă și îl răcorește. Când ea aduce și păzește misterul nopții, el cu primele raze de soare ne trezește la viață. Când ei sunt conștienți care este natura forței lor viața capătă o altă culoare.

Putem spune noi oare că Soarele sau Luna sunt mai importante pentru viața pe Pământ? Putem noi spune oare că arșița verii e mai importantă ca răcoarea iernii pentru sămânța care este în Pământ?Putem noi spune oare că Mama sau Tata este mai important pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului?

Atunci când Soarele ne încălzește, Luna ne păzește de meteoriți și ne leagănă oceanele. Răcoarea, umiditatea și protecția stratului de zăpadă îi oferă bobului de grâu puterea de a crește și a înfrunta arșița verii, iar în familie mama îl completează pe tata, iar tata o completează pe mama. El rezolvă probleme operative, ea răspunde de problemele strategice și doar așa vor crește copiii demni și liberi.

Existența noastră poate fi mai fericită și mai împlinită doar încălecând acest echilibru al contrariilor...

Felicitări dragelor noastre mămici, surioare și soții astăzi și în fiecare zi. Rămâneți așa cum sunteți că deja sunteți perfecte...