Povestea dimineții

Era ora 5.25, magazinul non-stop vizavi de Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”, un grup de vreo 7 tineri, care intuiesc nu de la biserică sau bibliotecă se întorceau. Masculul alfa al haitei, ce putea fi recunoscut în grup prin gabariturile sale ce depășeau media grupului, după vârsta sa și comportament, poziționat lângă ușa de la ieșire, s-a legat de un alt tânăr îmbrăcat în alb ce ieșea era la fel lângă ușă. Ca și motiv era că s-ar așezat pe un scaun în magazin. Dorind să-și scarpine pumnii sau de la exces energie, a crescut nivelul de tensiune al conflictului pe cale verbală până când s-a ajuns să-l împingă de pe scări pe tânărul în alb și să-i dea vreo 1-2 pumni. Între timp lacheul său nu a ezitat să profite de ocazie să arunce un picior-două.

Când a sosit poliția am aflat că burtosul alfa a lucrat în Ministerul Justiției, că el știe legile și atâta timp cât nu este prezentă jertfa nu se poate face nimic, că cine sunt eu să mă implic să caut dreptate, că să fac curățenie la mine în ogradă și că a fost așa ca între bărbați. De la revoltă s-a trecut repede la scuze care și mai care. Între timp ceilalți țânci aparținînd grupului mai sus menționat întrebați de burtos sau de lacheu, dacă au văzut ceva, ziceau că ei numai ce au ajuns și nu au văzut nimic.

După o astfel de situație, atunci când un reprezentant al Ministerului Justiției te întreabă - tu cauți dreptate? sau când ordinele unui polițist sunt nesocotite și chiar ignorate, stai și te gândești mai merită creatura - Republica Moldova - să trăiască sau este timpul să ne vină mintea la cap și să ne adunăm tot neamul la un loc.

Oare cine nu dorește cadrul de normalitate pe care reunirea cu România îl va recrea la noi acasă?