Dilema bulevardului

Recent asociația obștească „Onoare, Demnitate și Patrie” a venit cu inițiativa de a redenumi bulevard ul Moscovei din Chișinău în bd. UNIRII. Cu toate că acești tineri bravi, ce au demonstrat prin acțiuni concrete cât de important pentru ei este idealul național, pot fi acuzați doar de efervescența tinereții, inițiativa lor necesită o analiză mai amplă.

Într-o societate caracterizată de o ruptură profundă între două grupuri cu orientări geopolitice diferite, într-o societate ce este influențată în proporție de 80% de medii de propagandă străină, într-o societate în care un număr însemnat de cetățeni lucrează în Federația Rusă, o astfel de decizie nu este oportună.

Atacarea unei icoane este un atentat la identitatea proprie, ce activează instincte de autoconservare. În timp ce pentru o parte dintre noi lumina vine din Carpați, pentru o altă parte ea vine de la Moscova. Încercarea de a schimba denumirea bulevardului Moscovei în Unirii, nu va aduce nici un folos cauzei reunirii, doar un surplus la orgoliu pentru o tabără. Între timp vom antagoniza și aliena și mai mult populația care se uită spre est. Ba mai mult ne va aduce defavoruri, va aprinde și mai mult spiritele încinse de război informațional, politici statale deficitare, înrăutățirea nivelului de viață. Niciodată nu vom stinge un foc, cu mai mult foc, iar dragostea cu forța se numește viol. Noul curent unionist este unul pragmatic și analizează la rece pentru a identifica pașii cei mai eficienți pentru reunirea Republicii Moldova cu România.

În prezent alte acțiuni sunt necesare pentru a apropia cele două maluri de Prut. Să plătim 5-15 cenți pentru roming, dar nu 1.20 euro pe minut cum este în prezent. Să reamintim guvernului de promisiunile instituirii punctelor de control comun ce ar facilita traficul la Prut. Să le amintim zilnic de imperativitatea conectării Republicii Moldova la rețeaua de energie europeană.

Se zice că în anii 90, cei de la Tiraspol au cerut să li se dea o perioadă de tranziție ca să învețe grafia latină, dar existența unor politicieni fără viziune sau cu rău-intenționați, ce ziceau: „așa cum am învățat noi rusa în 1940, așa și voi veți învăța româna peste noapte” ne-a făcut ca în prezent să avem  în stânga Nistrului o generație racordată la un spectru de valori străin nouă.

Cred că este timpul să construim bulevarde ale Unirii în mintea și inima fiecărui cetățean moldovean. Cred că este timpul să vedem care sunt temerile lor, pe ce se fundamentează și cum le putem depăși împreună. 

Cred că cetățenilor rusofoni din Republica Moldova trebuie să li se explice că reunirea românilor într-un singur stat nu este îndreptată împotriva lor, ci este făcută în interesul lor.

A sosit timpul să construim punți între oameni, timpul izolării în turnuri de fildeș a trecut demult.