luni, 4 ianuarie 2010

Spiriduşi!?! Teistul, ateistul și agnosticul


O cutie de dimensiuni medii se află pe masă în timp ce două persoane se apropie de ea.

Teistul (T): Acea cutie conține un spiriduş.
Ateul (A): Eu nu cred in așa ceva, tu de ce ai face-o ?
T: Eu l-am auzit vorbind.
A: Eu nu cred nici chestia cu vorbitul, de fapt, nu există vreo dovadă că spiriduşii există.
T: Păi, ori în cutie se află un spiriduș, ori nu, corect ?
A: Exact.
T: Deci e 50/50...și din moment ce eu l-am auzit vorbind, eu sunt sigur că acolo se află un spiriduș.
A: Ori în cutie se află un spiriduș, sau nu, dar asta nu face probabilitatea 50 la 50 .
T: Sigur că o face.
A: De fapt, nu o face, dar aș putea să îți ofer niște exemp ….
T: Stai un pic! El numai ce mi-a spus că dacă nu crezi că el se află în cutie, el te va lega de un copac după ce tu vei muri, și te va chinui pentru 10 mii de ani ! 10 mii de ani !
A: Hm, interesant, dar eu tocmai iți ceream careva probe în afară de faptul că l-ai auzit vorbind. Și plus la toate, eu nu l-am auzit vorbind.
T: Păi sigur, tu nu asculți foarte atent.
A: Ok (lipește urechea de cutie)...Tot nimi...
T: Ascultă mai mult timp! Tu trebuie să îți dorești din toată inima să îl auzi!
A: Dacă el într-adevăr se află în cutie, aș vrea să-l aud și eu … O să ascult mai mult.
T: Ai auzit acel sunet?
A: Care sunet? Nu am auzit nimic.
T: Tu ori spui minciuni ori ești atât de îngust la minte încât el nu îți permite ca tu să-l auzi.
A: Nu îmi permite? Spiridușii pot alege cine pot să îi auda și cine nu?
T: Sigur că pot! El ar putea să iasă din cutie, să mi se arate… și tu nu ai putea să îl observi măcar, gândindu-te că acea cutie a fost închisă tot acest timp. Ei posedă proprietăți magice!
A: Păi, tu ai vreo dovadă pentru tot ceea ce spui ? Eu nu am văzut vreodată un spiriduș, și nu am vreo dovadă să spun că ei există în general, iar când îți cer vreo probă, nu poți să îmi oferi măcar una.
T: Greșit, uite pentru mine funcționează și așa.
A: (Se indreaptă spre un grup de oameni aflați în stânga cutiei) Păi, aici sunt și altii care au ascultat, și nu au auzit nici ei.
T: Da, însă acele persoane (arată spre un grup foarte numeros din partea dreaptă a cutiei) l-au auzit și ei. De fapt aici sunt mai multe persone care l-au auzit să vorbească.

(Ateul se îndreaptă către ei și le pune câteva întrebări).

A: Am discutat cu unii dintre ei…. fiecare are viziunea sa asupra problemei. Unii spun că e un spiriduș, alții spun că e o zână, alții chiar mi-au spus că e un drăcușor. Ei nu descriu aceași voce și de fapt se contrazic unii pe altii. Majoritatea dintre ei pur și simplu au spus că ei cunosc pe cineva care ar ști ce se află în cutie.
T: Păi, corect! În cutie se află un drăcușor împreună cu acel spiriduș. El câteodată se preface a fi un spiriduș, sau o zână, doar ca să inducă pe toți în eroare – dar, dacă observi, ei oricum au auzit ceva.
A: Da, unii spun că au auzit, dar alții spun că nu.
T: Păi, acel drăcușor câteodată blochează sunetele ca oamenii să nu poată auzi.
A: În acest caz, cum de faci diferența, când auzi spiridușul, sau când auzi drăcușorul ?
T: Nu fi ridicol! Spiridușul îmi este prieten și el are grijă ca doar eu să-l pot auzi.
A: Dar cum poți fi sigur …. Dacă tu stii că acolo se află și un drăcușor, care se preface a fi spiriduș… cum poți ști ? Poate acolo se află doar drăcușorul care își bate joc de tine.
T: Ei, hai că spui prostii. Vezi, aici se află o cutie, corect ?
A: Da.
T: Acum, de ce s-ar afla aici o cutie în afară de faptul că ar conține ceva ? Doar trebuie să conțină ceva, corect ?
A: Nu, cutia ar putea fi goală.
T: Nu ar putea, ori nu ar exista un motiv ca aceasta cutie să existe! Cutiile sunt pentru a avea ceva in ele. Cu toții știm asta.
A: Deci tu spui că e imposibil ca această cutie să fie goală ?
T: Corect.
A: Și tu nu vezi asta precum o premiză defectuoasă ?
T: Nu, și e confirmată de faptul că eu am auzit spiridușul.
A: Cum l-ai auzit tu pe el ?
T: El vorbește cu mine telepatic.
A: A, deci tu nu ai avut în vedere să ascult cu urechile, ci cu mintea ?
T: Cu inima.
A: Inima nu poate auzi...
T: Inima ta metaforică!
A: Ok...dar acele persoane au spus că au auzit cu propriile urechi.
T: Ei se greșesc, ei au auzit drăcușorul.
A: Dar eu nu aud nici măcar drăcușorul.
T: El te blochează.
A: Ok...dar de unde știi tu toate aceastea ?
T: Mi le-a spus spiridușul.
A: Ok, deci tu ai invocat așa ceva precum magia, telepatia, spiriduși, drăcușori și cutii imposibile de a fi goale....dar nu ai oferit nici o probă, nici o dovadă. Scuze, dar eu nu te cred.
T: Nu uita de acel copac și acei 10 mii de ani!
A: Exact… și ai incercat să mă ameninți cu chestii ce mi se pot întâmpla după ce voi muri – când nu există nici o dovadă că există vreun Eu care să simtă ceva după ce voi muri. Eu pur și simplu nu te cred.
T: Si dacă te greșești? Nu e prea riscant ? El spune că are o comoară pentru tine, dacă îl crezi …. oare nu ar merita asta să crezi în el ?
A: Uite, chiar dacă m-aș forța să cred, ceea ce nu pot, de ce aș face-o ? Dacă nu există vre-un spiriduș acolo, atunci mi-am irosit posibilitatea să aflu cu adevărat ce se află în cutie. Și dacă el vrea de la mine să ii urmez regulile …
T: Oh, sigur că vrea .. Eu chiar le-am notat aici pentru tine, poftim …
A: (Se uita în lista) ... atunci eu mi-aș irosi timpul urmându-i regulile … ce scrie aici “Nu mânca nimic din aluat” ?
T: Aha...bună regulă, nu-i așa ?
A: Mde, dar ce spui de această regulă “Donează bani în cutie” ?
T: Păi el tot are nevoi ... doar comorile nu cresc în copaci.
A: Ai spus că el are puteri magice.
T: Păi el le are… dar banii sunt pentru aceea ca să povestim altor oameni ceea ce vrea spiridușul.
A: De ce nu le spune el personal ?
T: El ar putea, dar … dacă ei ar fi desigur deschiși spre al asculta. Unii, la fel ca tine, sunt amăgiți de drăcușor.
A: De ce nu se debarasează de acel drăcușor ?
T: E un mister, dar el o va face într-un final.
A: Oricum, dacă ceea ce spui nu este adevărat, eu aș irosi o mulțime de timp și bani pe ceva fals … doar pentru a scăpa de ceva ce nu este adevărat.
T: Da … dar ce dacă te înșeli ?
A: Of ... uite, mie mi-e de-ajuns. Eu nu cred că este un spiriduș în cutie.
T: Cum poți fi atât de sigur?
A: Eu nu sunt, dar eu nu cred că el este.
T: Cum poți spune că nu există un spiriduș în cutie !
A: Păi eu nici nu spun asta … eu doar spun că eu personal nu cred că există unul în cutie.
T: Tot aceași.
A: Nu e una și aceași .. de fapt, acum că am luat în consideție punctul tău de vedere și l-am respins …
T: Nici nu îndrăzni!
A: Eu acum pot spune că eu chiar cred că nu exista nici un spiriduș în cutie.
T: NU! Tu devii irațional...chiar crezi că le știi pe toate?!??!
A: Nu, eu nu am spus că sunt absolut sigur că nu există un spiriduș în cutie .. dar eu cred, cu un nivel de siguranță că el nu există. Pentru că dacă el ar exista, eu aș fi dispus să văd și ceva probe sau dovezi, dar ele însă lipsesc. Acuș vom încerca cu ceva unelte să deschidem cutia.
T: Tu nu poți deschide cutia.
A: De ce nu ?.
T: Pentru că e imposibil.

(O a treia peroana intră în discuție)

Agnosticul (Ag): El are dreptate. Ambii nu știți ce se află în cutie. Ambii sunteți la fel de iraționali să spuneți că voi cunoașteți ce se află în cutie.
A: Eu nu am spus că eu știu cu absolută siguranță ce se află în cutie .. eu am spus în ceea ce cred eu bazându-mă pe probe, sau lipsa lor.
Ag: Nu spune prostii...ești la fel de dogmatic precum dânsul.
A: Ba nu sunt dogmatic deloc, eu chiar aș vrea să deschid cutia să pot afla.
Ag: Cutia este impenetrabilă.
A: De unde știi?
Ag: Hm, pai nu știu, dar ea arată a fi impenetrabilă.
A: Sigur ? Tu ai ca exemplu și alte obiecte impenetrabile ca să poți face comparația ?
Ag: Păi nu, dar sunt sigur că este impenetrabilă.
A: Cu permisiunea ta, din moment ce suntem de aceași tabără de a respinge ide….
Ag: Eu nu resping, eu nu resping nimic.
A: Tu accepți idea ?
Ag: Nu știu.
A: Tu nu știi dacă tu accepți idea sau nu ?
Ag: Nu, eu nu știu dacă el are dreptate sau nu.
A: Păi nici eu, dar eu nu asta am întrebat.
Ag: Cutia e impenetrabilă.
A: Tu ești la fel de dogmatic despre posibilitățile noastre de a afla exact ce se aflăa în cutie precum și convorbirile sale personale cu spiridușul.
Ag: Devii obraznic.
A: Uite, voi încerca să deschid cutia.
Ag: Ce prostie....

(Ateul reușește să facă o gaură mică în cutie)

A: Ai văzut, nu e atât de impenetrabilă. Am făcut o gaură. Putem investiga cutia cu mai multe detalii.
T: Tu ai schimbat cutiile între ele.
A: Nu, este aceași cutie.
Ag: Cutia rămâne impenetrabilă, iar găurica ta nu îți permite să extragi informație destulă ca să argumenteze ideea ta.
A: Putem continua să investigam, deși până acum nu există dovezi să acceptăm ideea că spiridușul se află în cutie.
T: Ai schimbat cutiile între ele!
A: Nu am schimbat nimic.
T: Atunci, hmm...el se ascunde. Tu trebuie să crezi în el fără să-l vezi, pentru că el se ascunde.
A: Nu are nici un sens.
T: Dracușorul a creat o iluzie a găurii și îți oferă informații false cu privire la interiorul cutiei.
A: *facepalm*
Ag: Ar fi o probabilitate și asta, eu nu pot decide.
A: Sunt sigur ca nu poti.

Teistul pleacă mai departe, povestind mai multor oameni despre spiriduș.

Agnosticul încearcă să nu fie în apopierea nici unuia dintre ei, în adancul său urmărind cu optimism activitățile ateului.

Ateul își vede de viața proprie, găsind ocazional noi metode de a cerceta cutia, dar mai incearca să își valorifice clipele pe Pamant împiedicând teistului să impună regulile spiridușului asupra tuturor.

Sursa: AciDSuN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu