Se afișează postările cu eticheta reunire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reunire. Afișați toate postările

marți, 24 ianuarie 2017

„24 Ianuarie 1859” lecția înaintașilor pentru cei ce vin din urmă

Dacă neamul nostru ar avea o carte de aur cu siguranță episodul „24 Ianuarie 1859” ar merita un capitol aparte. Atunci când contextul internațional devenise favorabil, datorită consecvenței celor plecați în exil după Revoluția de la 1848 și a existenței tinerilor în conștiința cărora idealul național a primat în fața intrigilor și intereselor mărunte de grup, s-a mai scris încă un capitol din cartea neamului nostru. Atunci ca și acum împotriva unirii principatelor militau o parte din elita politică și economică a vremii de frica pierderii privilegiilor, azi ca și ieri vorogizii tremură și de frica unui stat funcțional ce i-ar pedepsi pentru nelegiuririle pe care le fac.



După drama anului 1812, când Moldova de Est este ruptă din Principatul Moldovei și încadrată ca și o gubernie în Imperiul Rus, i-a făcut în special pe românii-moldoveni să conștientizeze necesitatea unirii celor ce au o conștiință comună de neam. Cu toate că spațiul locuit de români era cu mult mai mare, aceștia fiind încadrați în imperiile vecine, statutul special al principatelor române - Moldova și Țara Românească a făcut ca acesta să fie primul pas ce urma să fie făcut.

Lecturând articole la această temă anumite lucruri mi-au atras atenția - vârsta celor care au pregătit unirea principatelor și relațiile frățești ce existau între ei.
„La 1848, Mihail Kogălniceanu avea 31 de ani şi era considerat deja instigatorul naționalist al epocii. Vasile Alecsandri avea 27 de ani, iar Nicolae Bălcescu - 29 de ani. Dumitru Brătianu împlinise 30 de ani, în vreme ce Ion Ghica și C.A. Rosetti aveau 32 de ani. Costache Negri, Ștefan Golescu și Gheorghe Magheru - care aveau 36, 39 și, respectiv, 46 de ani - erau "patriarhii" acelei generații.”
Cum de au înțeles acești bărbați ai neamului că idealul național este mai presus decât orgoliile personale sau dorința de mărire?

Și noi avem o generația lui aprilie 2009, cei ce fac lobby la nivel european, în România și în Republica Moldova pentru reunificarea celor două state. Oare conștientiza tânărul Mihail Kogălniceanu atunci când făcea lobby pentru cauza românească în marile cancelarii europene că avea să ajungă Prim-Ministru al statului reîntregit? Oare conștientizau Ion Ghica sau C.A. Rosetti că urmau să ajungă pe cele mai înalte culmi ale lumii politice românești? Oare conștientizează tinerii unioniști de astăzi responsabilitatea guvernării DacoRomâniei Reîntregite de mâine?

Dacoromânii într-adevăr sunt un popor de contrarevoluționari. Acum când în lume trendul este spre deznaționalizare, pervertire a valorilor, disoluție într-o masă amorfă ușor manipulabilă, ei încă mai speră, caută frumosul și construiesc un stat național reîntregit. Acum când omul și natura este exploatată pentru a obține profitul absolut, românul mai lasă o parte din miere pentru nevoile stupului.

Nimic nu e nou sub soare, iar istoria ne oferă soluții și indicii pentru a face următoarele mișcări pe tabla de șah. Cum s-au pregătit cei care au vestit unirea încă înaintea înfăptuirii ei? Ce fel de valori și idealuri îi animau? Ce fel de frăție i-a unit și îi unește pe cei ce au interesul național în inima și pe buzele lor? Este Frăția Carpaților o soluție? Pe toate le vom afla în viitorul apropiat...

joi, 4 august 2016

Povestea dimineții

Era ora 5.25, magazinul non-stop vizavi de Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”, un grup de vreo 7 tineri, care intuiesc nu de la biserică sau bibliotecă se întorceau. Masculul alfa al haitei, ce putea fi recunoscut în grup prin gabariturile sale ce depășeau media grupului, după vârsta sa și comportament, poziționat lângă ușa de la ieșire, s-a legat de un alt tânăr îmbrăcat în alb ce ieșea era la fel lângă ușă. Ca și motiv era că s-ar așezat pe un scaun în magazin. Dorind să-și scarpine pumnii sau de la exces energie, a crescut nivelul de tensiune al conflictului pe cale verbală până când s-a ajuns să-l împingă de pe scări pe tânărul în alb și să-i dea vreo 1-2 pumni. Între timp lacheul său nu a ezitat să profite de ocazie să arunce un picior-două.

Când a sosit poliția am aflat că burtosul alfa a lucrat în Ministerul Justiției, că el știe legile și atâta timp cât nu este prezentă jertfa nu se poate face nimic, că cine sunt eu să mă implic să caut dreptate, că să fac curățenie la mine în ogradă și că a fost așa ca între bărbați. De la revoltă s-a trecut repede la scuze care și mai care. Între timp ceilalți țânci aparținînd grupului mai sus menționat întrebați de burtos sau de lacheu, dacă au văzut ceva, ziceau că ei numai ce au ajuns și nu au văzut nimic.

După o astfel de situație, atunci când un reprezentant al Ministerului Justiției te întreabă - tu cauți dreptate? sau când ordinele unui polițist sunt nesocotite și chiar ignorate, stai și te gândești mai merită creatura - Republica Moldova - să trăiască sau este timpul să ne vină mintea la cap și să ne adunăm tot neamul la un loc.

Oare cine nu dorește cadrul de normalitate pe care reunirea cu România îl va recrea la noi acasă?

luni, 7 martie 2016

Glasul strămoșilor versus glasul stomacului

Mergând prin piață am auzit o discuție interesantă, în limba rusă. Trei chișinăuieni dezbăteau faptul că România este mai bogată decât Rusia. Se pare că cei care nu auzeau chemarea străbunilor la unitate de neam, au început să audă un glas și mai puternic - chiorăitul stomacului.

Este îmbucurător faptul că noul curent unionist, a reușit să îmbine latura cultural-identitară și romantică cu agrumente de ordin pragmatic; astfel cetățenii moldoveni tot mai mult aud care ar fi beneficiile să facă parte dintr-un stat mai mare și mai bogat.

Așa cum s-au reușit mai multe deziderate ca și introducerea subiectului reunirii în spațiul public și politic din ambele state, așa cum s-a reușit să se treacă doar cu buletinul în Republica Moldova, ori donarea de hărți românești în licee, tot așa evenimentul din 27 martie, de la Chișinău trebuie să aibă obiective clare. De ce nu am cere Guvernului RM să respecte angajamentele guvernului Streleț privind crearea punctelor vamale comune la Prut; de ce nu am cere Ministerului Tehnologiei, Informației și Comunicațiilor, ca în spiritul acordului de asociere semnat cu Uniunea Europeană să impulsioneze companiile de telefonie mobilă să aibă tarife europene și nu 1 euro per minut pentru posesorii de cartele sim ale statelor UE; de ce nu am cere Ministerului Transportului, ca promisiunea privind cursa de tren Chișinău-Iași (Socola) ce trebuia să dureze 2.45 minute (în prezent peste 4 ore) să fie îndeplinită șa. Astfel de pași ne-ar apropia și mai mult de reunire. Pe lângă coeziunea grupului, marșurile trebuie să vină și cu o agendă clară de cerințe.

Stomacul moldoveanului nu știe geopolitică; atunci când vor fi satisfăcute necesitățile lui primare, el va avea timp să conștientizeze apartenența sa la un neam multimilenar. Până una alta vă așteptăm pe 27 Martie, ora 13.00 în scuarul Teatrului de Operă și Balet „Maria Bieșu”.

marți, 9 februarie 2016

Dilema bulevardului

Recent asociația obștească „Onoare, Demnitate și Patrie” a venit cu inițiativa de a redenumi bulevard ul Moscovei din Chișinău în bd. UNIRII. Cu toate că acești tineri bravi, ce au demonstrat prin acțiuni concrete cât de important pentru ei este idealul național, pot fi acuzați doar de efervescența tinereții, inițiativa lor necesită o analiză mai amplă.




Într-o societate caracterizată de o ruptură profundă între două grupuri cu orientări geopolitice diferite, într-o societate ce este influențată în proporție de 80% de medii de propagandă străină, într-o societate în care un număr însemnat de cetățeni lucrează în Federația Rusă, o astfel de decizie nu este oportună.

Atacarea unei icoane este un atentat la identitatea proprie, ce activează instincte de autoconservare. În timp ce pentru o parte dintre noi lumina vine din Carpați, pentru o altă parte ea vine de la Moscova. Încercarea de a schimba denumirea bulevardului Moscovei în Unirii, nu va aduce nici un folos cauzei reunirii, doar un surplus la orgoliu pentru o tabără. Între timp vom antagoniza și aliena și mai mult populația care se uită spre est. Ba mai mult ne va aduce defavoruri, va aprinde și mai mult spiritele încinse de război informațional, politici statale deficitare, înrăutățirea nivelului de viață. Niciodată nu vom stinge un foc, cu mai mult foc, iar dragostea cu forța se numește viol. Noul curent unionist este unul pragmatic și analizează la rece pentru a identifica pașii cei mai eficienți pentru reunirea Republicii Moldova cu România.

În prezent alte acțiuni sunt necesare pentru a apropia cele două maluri de Prut. Să plătim 5-15 cenți pentru roming, dar nu 1.20 euro pe minut cum este în prezent. Să reamintim guvernului de promisiunile instituirii punctelor de control comun ce ar facilita traficul la Prut. Să le amintim zilnic de imperativitatea conectării Republicii Moldova la rețeaua de energie europeană.

Se zice că în anii 90, cei de la Tiraspol au cerut să li se dea o perioadă de tranziție ca să învețe grafia latină, dar existența unor politicieni fără viziune sau cu rău-intenționați, ce ziceau: „așa cum am învățat noi rusa în 1940, așa și voi veți învăța româna peste noapte” ne-a făcut ca în prezent să avem  în stânga Nistrului o generație racordată la un spectru de valori străin nouă.

Cred că este timpul să construim bulevarde ale Unirii în mintea și inima fiecărui cetățean moldovean. Cred că este timpul să vedem care sunt temerile lor, pe ce se fundamentează și cum le putem depăși împreună. 
Cred că cetățenilor rusofoni din Republica Moldova trebuie să li se explice că reunirea românilor într-un singur stat nu este îndreptată împotriva lor, ci este făcută în interesul lor.

A sosit timpul să construim punți între oameni, timpul izolării în turnuri de fildeș a trecut demult.

marți, 2 februarie 2016

Analiza discursului - cuvîntul potrivit, la locul potrivit

Recent, în mediile de informare în masă, liderii politici de la Chișinău au început să își manifeste susținerea sau dezacordul pentru ideea reunirii dintre Republica Moldova și România.

Este interesantă formula de abordare și cuvintele folosite de liderul unui partid care se împotrivește acestei idei. Se cunoaște că partidul comunist și respectiv emanațiile pe care acesta le mai are în spectrul politic moldovenesc se remarcă prin atenția acordată cadrelor. Aceștia beneficiază de anumite cunoștințe pentru a fi mai eficienți în transmiterea mesajui politic.

Cu toate că, întreg textul poate fi combătut pentru că spune jumătate de adevăr și manipulează prin omisiune, important pentru analiza rolului cuvîntului potrivit poate fi fragmentul următor:
...va vota la referendum pentru lichidarea Republicii Moldova, noi vom vota pentru păstrarea țării noastre.
Politicianul nostru încearcă se inducă în mentalul colectiv una dintre cele mai primare și eficiente sentimente pentru manipulare - frica. Termenul de „lichidare” poate fi asociat în special cu această senzație pentru că ne transmite imagini cu lichidarea fizică a unei persoane. Chiar și dicționarul de sinonime al limbii române oferă următoarele cuvinte echivalente: „asasinare, omorîre, suprima, ucide”, iar între timp auzul cuvîntului „lichidare” conferă conotația negativă la peste 60% din ascultători.
Totodată această frază mai conține un element interesant. Sistemelor de orice fel le este specifică o oarecare rezistență la schimbare, astfel „păstrarea țării”, care apelează totodată și la sentimentul de fală, potențază și exploatează această reticență la schimbare. Prin urmare avem un coctail psihoinformațional ce se dorește a fi servit audienței.

Unioniștii noului val, cei care au misiunea de a combate astfel de încercări manipulatorii, au rolul de a explica cetățenilor Republicii Moldova, că prin reunirea cu România se va câșiga un stat net superior celui actual, un stat care își îndeplinește misiunea primordială a statului și anume să ofere un spațiu de securitate în care proprii cetățeni să prospere. Un alt obiectiv este să aducă la cunoștința tuturor cetățenilor moldoveni faptul că în urma reunirii cu România, țara noastră se va păstra și chiar mai mult de atât, vom avea acces la o țară mai mare. Poșta va rămâne pe loc, școala la fel, primarul își va duce la bun sfârșit mandatul, chiar dacă pe frontispiciul Primăriei va fi scris „România”.

Trenul fricii și a întunecimii minții pleacă ușor de pe meleagurile noastre.

vineri, 29 ianuarie 2016

De ce nu ar...

Conform sondajelor efectuate de postul de televiziune britanic BBC, teatrul național „Vasile Alecsandri” din Iași a fost declarat unul dintre cele mai frumoase, acesta fiind devansat doar de un teatru britanic. Distanța de la Iași la Chișinău în linie dreapta este de sub 100km. De la Chișinău la Nisporeni, în jur de 75km, ce pot fi parcurși între 60 și 90 minute; de la Chișinău la Ungheni 93km - 2 ore; De la Chișinău la Iași 150km și pot fi parcurși, în cele mai bune cazuri în 4 ore și 30 minute. Între timp distanța pe linie dreaptă tot sub o sută de kilometri rămâne. Sovieticii au avut grijă ca dintre cele 25 de poduri peste Prut care existau în România interbelică, să ne lase cu doar cinci, iar despre sindromul homo sovieticus pot fi scrise monografii.
https://www.google.com/maps/@47.1075149,28.3301992,10z

Stau și te întreb de ce nu ar merge un moldovean de la Chișinău să vadă un spectacol la moldovenii de la Iași în mai puțin de două ore? De ce nu ar merge un moldovean de la Chișinău la un bănățean de la Timișoara cu bani puțini și în mai puțin de o oră? De ce nu ar merge un moldovean de la Chișinău la un muntean de la București, pentru ca împreună să fie prezenți la un concert cu Ferry Corsten, Toto Cutugno sau Julio Iglesias, mai ieftin cu avionul decât mașina personală care și ea ar parcurge distanța în 4-5 ore. De ce nu ar... că doar cu toții sunt români?

Unii zic că mișcările social-politice tot mai în vervă la Chișinău sunt pentru a curăța republica; noi zicem că dacă de 25 de ani nu am reușit să facem ordine la noi acasă e timpul să schimbăm măturătorii.



Până când vei găsi răspuns la întrebările mele, îți las o poză să vezi de ce vreau să merg la teatru în Iași...
http://www.infopensiuni.ro/cazare-iasi/obiective-turistice-iasi/teatrul-national-vasile-alecsandri-din-iasi_365


Surse: