67 ani de la inaugurarea ”Turnului dezrobirii Basarabiei”

În cinstea eliberării Basarabiei de sub ocupanții sovietici de către trupele româno-germane, în anul 1941, a fost ridicat un măreț monument lângă Chișinău. A fost înălțat pe moșia satului Ghidighici, la câțiva kilometri de capitala Basarabiei, în vara lui 1942, pe o colină de unde mareșalul Ion Antonescu a condus luptele pentru eliberarea orașului Chișinău, la mijlocul lunii iunie 1941.
Turnul a fost ridicat în afara orașului, în partea NV, pe o înălțime dominatoare, spre gara Ghidighici, iar piatra de construcție a fost adusă din imediata apropiere, unde uriașe cariere de piatră stau la îndemână.
Piatra era de bună calitate, destul de dură, bună pentru construcții, pentru șosele, pentru var etc.
De pe această colină se vedeau bine satele din jur: Durlești, Ghidighici, Buiucani, Petricani și șesul Bâcului spre gara Visterniceni, lângă Chișinău. Într-un răstimp de aproximativ 2 luni de zile și ceva, construcția a fost gata (august-octombrie) la ea lucrând 500 de muncitori.
Concepția arhitecturală a fost încredințată arhitectului Octav Doicescu, șef de lucrări fiind Soare Stoian.
Ansamblul construcției a fost ridicat pe o platformă plană de 50 de metri și înaltă de la pământ de cca 2 metri, și era format din trei părți:
- Turnul-care era partea principală
- Propilee (colonade) din stâlpi de piatră, pe partea din dreapta turnului
TURNUL, având forma pătrată, avea latura de 10-11 metri, iar înălțimea de 30 de metri. Pe fețele laterale erau încrustate steme din marmură reprezentând România, Moldova lui Ștefan cel Mare, Basarabia, județele. La intrarea în turn, deasupra era un basorelief în piatră, reprezentând o imagine din Columna lui Traian: împăratul Traian și generalii din suita sa. Aici erau înscrise cuvintele mareșalului: ”Ca și Columna lui Traian, suntem unde am fost și rămânem unde suntem”.
Intrând în interiorul Turnului, vizitatorul urca pe o scară helicoidală care avea 6 palere-balcoane pentru odihnă, de pe care se vedeau fresce din istoria poporului român pe o pânză în jur, acestea urmând a fi dăinuite în piatră. Mai sus, scara ducea la o cameră de reculegere pentru cei care au căzut în luptele pentru eliberarea Basarabiei.
Sus de tot era o suprafață cu harta României în relief, din marmură și granit, cu scene din luptele pentru eliberarea acestei provincii răsăritene. Împrejur era prispă de beton de pe care vizitatorii priveau, și o piatră dreptunghiulară pe care se putea sta.
Partea finală a Turnului, sus, era crenelată, iar steagul tricolor al țării fâlfâia în bătaia vântului. O încântătoare priveliște se vedea de sus spre împrejurimi, iar pe timp frumos se vedea până la Nistru.


Blocul masiv de piatră, de cca 10 metri înălțime, - pisania - era în fața Turnului, și avea înscrise următoarele cuvinte:
”S-a înălțat acest Turn al dezrobirii Basarabiei subt domnia regelui Mihai I, conducător al Statului fiind mareșalul Ion Antonescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri fiind dl profesor Mihai Antonescu, guvernator al Basarabiei - general C. Voiculescu. Construit pe locul de unde mareșalul Ion Antonescu, comandant de căpetenie al armatelor germano-române, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit și a condus operațiile pentru eliberarea orașului Chișinău”. Apoi, Turnul Dezrobirii:
- simbol al faptelor glorioase de armele armatelor române, și
- strajă neclintită a drepturilor noastre pentru acest pâmânt este predestinat să servească generațiilor viitoare ca:
- loc de reculegere,
- înălțare morală și
- mândrie națională. septembrie 1942
Inaugurarea a fost făcută la 1 noiembrie 1942, ziua în care, dimineața, a fost sfințită catedrala (după reparații) și defilarea militară, iar după amiază vizita Guvernului și a altor oficialități la monument. Slujba religioasă a fost condusă de arhiepiscopul Efrem Enăchescu având un sobor de preoți, după care a luat cuvântul generalul C.Voiculescu, guvernatorul Basarabiei, și Mihai Antonescu, vicepreședinte al Consiliului de miniștri, fiind de față Guvernul țării, regele Mihai I și mama sa, Elena.

Dar, după 2 ani, monumentul a fost distrus, căci u revenit sovieticii după 1944. Nu a fost timp suficient ca opinia publică românească să cunoască măreția acestui monument de la Ghidighici.
Ca participant la evenimentele pentru ”Serbările Dezrobirii” și martor la ridicarea impresionantului monument al dezrobirii Basarabiei, prof. Vlad DUMBRAVĂ zice: Cu adâncă plecăciune să cinstim totdeauna memoria celor căzuți pentru întregirea Patriei și Neamului nostru...