Blog de analiză și idei

Cei șapte înțelepți

2010-12-08T14:25:00.009+02:00

Thales
„Cunoaște-te pe tine însuți”

Herodot, Duris și Democrit sînt de acord că Thales era fiul lui Examyes și al Cleobulinei, că aparținea familiei Thelizilor, fenicieni dintre cei mai nobili urmași ai lui Agenor și Cadmos. ”El era unul dintre cei șapte înțelepți”, după cum afirmă Platon. A fost primul bărbat căruia i s-a dat numele de înțelept. I s-a dat cetățenia la Milet, când a venit acolo împreună cu Neileos, care fusese exilat din Fenicia. Cei mai mulți scriitori spun că era de fel din Milet și dintr-o familie ilustră.
După ce desfășoară o activitate politică se apucă de studiul naturii. Unii spun că n-a lăsat în urmă nici o scriere, căci Astronomia nautică, atribuită lui, se zice că-i a lui Phocos din Samos. Callimah îl cunoaște ca descoperitor al Ursei mici. După alții însă, el a compus numai două scrieri: una Despre solstițiu și alta Despre echinoxuri socotind că celelalte probleme nu pot fi înțelese. Se pare că el cel dintâi s-a ocupat cu astronomia, cu prezicerea eclipselor de soare și cu fixarea solstițiilor, după cum spune Eudemos în a sa Istorie a astronomiei. Prin aceasta și-a câștigat admirația lui Xenofanes și a lui Herodot și a atras asupra sa atenția lui Heraclit și a Democrit.
Unii, printre care poetul Choirilos, afirmă că el, cel dintîi, a susținut nemurirea sufletului. Tot el, pentru prima dată, ar fi stabilit drumul soarelui de la solstițiu la solstițiu. El a fost primul care a numit ultima zi a lunii ziua a treizecea și, după spusa unora, primul care a discutat probleme de fizică.
Aristotel și Hippias afirmă că Thales atribuia un suflet și lucrurilor neînsuflețite, dovedind acest lucru prin piatra magnetică și chihlimbar. Pamphile spune că Thales a învățat geometria de la egipteni și că el a înscris pentru prima dată un triunghi dreptunghic în cerc, prilej cu care a jertfit un bou.
Se pare că Thales a avut meritul de a fi dat soluții foarte bune și în problemele politice. Astfel, atunci când Cresus a trimis soli milesienilor, oferindu-se să încheie o alianță cu ei, Thales a împiedicat acest lucru, iar după biruința lui Cyrus, faptul acesta s-a dovedit a fi fost salvarea statului.
Unii spun că s-a căsătorit și a avut un fiu, pe Cybisthos; alții însă afirmă că a rămas neînsurat și a adoptat pe fiul surorii sale, iar când era întrebat de ce nu are copii, el răspundea: ”Pentru că iubesc copiii”.
Doctrina lui era că apa este începutul tuturor lucrurilor și că lumea e însuflețită și plină de zei. Se zice că el a descoperit antorimpurile și că a împărțit anul în trei sute șaizeci și cinci de zile.
N-a avut nici un profesor; s-a dus doar în Egipt și a stat câtva timp în apropierea preoților de acolo. Hieronymos spune că Thales a măsurat piramidele după umbra lor.
Se zice că Thales avea obiceiul să spună că mulțumește soartei pentru trei binefaceri: ”Întâi, pentru că m-am născut om și nu animal, apoi, pentru că-s bărbat și nu femeie și, al treilea, pentru că sânt elin și nu barbar”.
Trec drept ale lui aceste maxime:
• Dintre toate câte există, divinitatea e cea mai străveche, căci ea este nenăscută.
• Cel mai frumos lucru este universul.
• Cel mai mare e spațiul, căci el le cuprinde pe toate.
• Cel mai iute e spiritul, căci el aleargă pretutindeni.
• Cea mai tare e necesitatea, căci ea domnește peste toate.
• Cel mai înțelept e timpul, căci el descoperă toate.
Thales zicea că nu-i nici o deosebire între viață și moarte. Atunci îi spusese cineva: ”Tu de ce nu mori?” El răspunsese: ”Tocmai fiindcă nu-i nici o deosebire!”
Înțeleptul nostru muri când privea la o întrecere între atleți, din pricina căldurii, a setei și a slăbiciunii, la o vârstă înaintată. Pe mormântul lui se află următoarea inscripție:
Iată mormântul sărac ce ține acuma pe Thales,
Înțeleptul vestit: faima-i tot ceru-a cuprins.

Solon
„Nimic prea mult.”

Fiu al lui Execestides, s-a născut la Salamina. Prima lui realizare introdusă la Atena a fost desființarea datoriilor, ceea ce însemna liberarea persoanelor și bunurilor. Într-adevăr, oamenii obișnuiau să împrumute punând zălog persoana lor, și mulți, din sărăcie, ajungeau ca și sclavi. Solon, cel dintâi, renunță la dreptul său asupra unei datorii de șapte talanți, pe care cineva îi înprumutase de la tatăl său, și încurajă și pe alții să-i urmeze pilda.
Cel mai mare serviciu făcut de el este următorul: patria lui, Salamina, era obiect de ceartă între Atena și Megara; după multe înfrângeri, atenienii hotărâră printr-un decret că, dacă cineva ar propune să se mai războiască pentru Salamina, să fie pedepsit cu moartea. Solon se prefăcu că-i nebun și, cu o cunună pe cap, se repezi în piața orașului. Acolo puse un crainic să citească atenienilor poemul său cu privire la Salamina și le trezi curajul. Atenienii porniră iarăși la război împotriva megaricilor și, datorită lui Solon, îi biruiră. Versurile care au înflăcărat cel mai mult sufletele atenienilor sînt acestea:
Haidem la luptă cu toți, la Salamina mult dragă,
Să spălăm cu mult sîrg pata, rușinea cea grea.
El îi convinsese pe atenieni să cucerească Chersonesul din Tracia.
După aceea poporul prinse iubire de dânsul și-ar fi voit bucuros să-l aibă chiar tiran; el refuză.
Când Pisistrate deveni stăpân la Atena, Solon, neputând convinge poporul, își depuse armele în fața sediului strategilor și zise: ”Țara mea, te-am slujit cu vorba și fapta.” După aceea porni cu corabia spre Egipt și Cipru și de acolo ajunse la curtea lui Cresus. Unii povestesc că regele Cresus, îmbrăcat în podoabe de tot felul, se așeză pe tronu-i și-l întrebă pe Solon dacă a văzut un spectacol mai frumos. ”Da – fu răspunsul lui Solon – cocoși, fazani și păuni; căci ei strălucesc în culori naturale, care sânt de mii de ori mai frumoase.” Solon pleacă de acolo și ajunse în Cilicia, unde întemeie un oraș, pe care-l numi Soloi, după numele său.
Solon spune că limita vieții omenești este vârsta de șaptezeci de ani.
Se pare că el a dat legi foarte bune; de pildă, dacă cineva nu-și îngrijește părinții, să fie lipsit de drepturile cetățenești; dar și cel ce și-a irosit averea moștenită de la părinți să primească aceeași pedeapsă. La fel este vinovat cel care nu are o ocupație și poate fi dat în judecată de oricine vrea.
El micșoră premiile date atleților la jocuri, fixând cinci sute de drahme pentru un învingător la jocurile olimpice, o sută pentru cel de la jocurile istmice și premii porporționale pentru celelalte cazuri. După părerea lui, era un lucru de prost gust a spori recompensele acestor învingători și a neglija pe ale celor căzuți în războaie, ai căror fii trebuie să fie crescuți și educați pe socoteala statului. De aceea, mulți se sileau să fie viteji în lupte.
Deosebit de potrivită e și următoarea măsură: tutorele nu trebuie să se însoare cu mama orfanilor și nu poate fi tutore cel care ar moșteni averea în cazul morții orfanilor. Dacă cineva scoate singurul ochi rămas cuiva, atunci să i se scoată aceluia amândoi ochii. El a orânduit ca recitarea în public a epopeelor homerice să se facă în continuare, astfel ca de acolo de unde a sfârșit primul cântăreț, să înceapă următorul.
El spunea că vorba este imaginea faptelor, că regele este acela care are cea mai mare putere și că legile seamănă cu pânza de păianjen: cade într-însa ceva mai ușor și slab, ea ține; pe când un lucru mai mare o sparge și trece printr-însa. Avea obiceiul să spună ca vorba să fie pecetluită de tăcere, iar tăcerea de timpul potrivit.
Sfaturile date oamenilor sânt arătate de Apollodor în cartea sa Despre sectele filosofilor după cum urmează: ”Încrede-te în noblețea de caracter mai mult decât în jurământ. Nu minți niciodată. Urmărește scopuri demne. Nu lega ușor prietenii și pe cele vechi nu le renega. Învață întâi s-asculți și după aceea să comanzi. Când dai un sfat cuiva, caută să-i fii cît mai folositor, nu cât mai plăcut. Ia-ți drept călăuză rațiunea. Nu te întovărăși cu cei răi. Cinstește pe zei, respectă pe părinți.
E sigur că el e autorul Legilor ce-i poartă numele; a scris Discursuri către popor, Îndemnuri către sine, Elegii, Despre Salamina și Constituția ateniană, în total cinci mii de versuri.
Pe statuia lui se află inscripția următoare:
Unde s-a fost năruit nedreapta trufie persană,
La Salamina văzu Solon lumina întâi.
Muri în Cypru, la vârsta de optzeci de ani și lăsă cu limbă de moarte prietenilor să-i ducă osemintele la Salamina și, după ce le vor fi ars, să împrăștie cenușa pe pământ.

Chilon
„Păzește-te pe tine însuți.”

Chilon, fiul lui Damagetas, era spartan. A scris Elegii, vreo două sute de versuri în total. Avea obiceiul să spună că meritul unui om e să prevadă viitorul, în măsură în care acesta poate fi înțeles de rațiune. Întrebat prin ce se deosebesc cei învățați de cei neînvățați, Chilon răspunse: ”Prin nădejdi temeinice”. ”Ce e greu?” ”Să păstrezi o taină, să întrebuințezi bine timpul liber și să poți îndura o nedreptate.” Și cele ce urmează sânt unele din perceptele sale: ”Puneți frâu limbii, mai ales la ospețe. Nu-ți bârfi vecinii, altfel vei auzi lucruri de care o să-ți pară rău. Nu amenința pe nimeni, căci asta-i apucătura femeiască. Du-te la prieteni mai curând când sânt nefericiți decât când sânt fericiți. Fă o nuntă modestă. Nu vorbi de rău pe cei morți. Respectă bătrânețea. Păzește-te pe tine însuți. Mai bine o pagubă decât un câștig necinstit; prima te supără o dată; al doilea pentru totdeauna. Nu râde de nenorocirea altuia. Când ești puternic, fii blând dacă vrei să insufli respect, iar nu teamă celor din jur. Învață să fii un stăpân înțelept în propria-ți casă. Nu lăsa limba s-o ia înaintea minții. Stăpânește-ți mânia. Nu urî arta de a proroci. Nu dori ceea ce nu-i cu putință. La drum nu te grăbi. Când vorbești, să nu faci gesturi cu mâna, căci aceasta e semn de sminteală. Ascultă de legi. Fii calm.”
Se zice că la bătrânețe ar fi spus că nu-și aduce aminte în viața sa să fi călcat vreodată legea; numai asupra unui singur lucru avea dubiu. Fiind judecător, în procesul unui prieten, el însuși dădu o sentință conform legii, dar înduplecă pe colegul său, care-i era prieten, să achite pe învinuit, pentru a ține seama totodată și de lege și de prietenie.
Chilon era scurt la vorbă, de aceea Aristagoras din Milet numește chilonian modul acesta scurt de a vorbi. Era bătrân în timpul olimpiadei a cincizeci și doua, când Esop, fabulistul, era în floarea vârstei. Muri, cum afirmă Hermip, la Pisa, tocmai în clipa când își îmbrățișa feciorul care biruise la jocurile olimpice, la lupta cu pumnii. Moartea i se trase dintr-o bucurie prea mare și din cauza slăbiciunii vârstei înaintate. Și toată lumea care asistase la jocuri îl conduse cu mare cinste la mormânt.
Pe statuia lui sunt scrise următoarele:
Sparta, vestit oraș războinic, pe Chilon născut-a
Printre cei șapte-nțelepți cel mai cu minte a fost.

Pittacos
„Pândește momentul prielnic.”

Pittacos era fiul lui Hyrrhadios și era de fel din Mytilene. Duris însă spune că tatăl lui era trac. Ajutat de frații lui Alcaios, el răsturnă pe Melanchros, tiranul din Lesbos; în războiul pentru teritoriul Achilleitis dintre atenieni și mytilenirni, conduse oștirea el însuși, iar Phrynon, care fusese biruitor la Olympia, ca pancratiast, comanda pe atenieni. Pittacos se învoi să se lupta singur cu dânsul; având ascunsă o plasă sub scut, îl prinse în ea pe furiș pe Phrynon, îl ucise și salvă teritoriul.
În acest timp, mytilenienii îl cinstiră foarte mult pe Pittacos și-i încredințară puterea. El guvernă timp de zece ani, organizează statul, renunță la putere și mai trăi zece ani după aceea. Mytilenienii îi dăruiră un teritoriu pe care îl consacră zeilor și pământul acela se numește azi Pittakeion. Sosicrates povestește că el tăie o mică parte pentru dânsul, spunând că jumătatea e mai mare decât întregul. Mai mult încă, atunci când Cresus îi oferi bani, el nu-i primi, zicând că are de două ori mai mult decât dorea, deoarece fratele său murise fără copii și el moștenise averea.
Pamphile, în Cartea a doua a Amintirilor ei, povestește că fiul lui Pittacos, Tyrrhaios, pe când se afla la un bărbier în Cyme, fu ucis de securea aruncată de un fierar. Locuitorii din Cyme îl trimiseră pe ucigaș la Pittacos, care, aflând de cele întâmplate, îi dădu drumul, spunând: ”Iertarea e mai bună decât căința.”
Printre legile făcute de el este una care prevede că pentru orice greșeală comisă în stare de beție pedeapsa să fie dublă. Gândul lui era s-abată oamenii de la beție, vinul fiind din belșug pe insulă.
O maximă a lui care spune: ”E greu să fii bun” e amintită de Simonide. Îl citează și Platon în Protagoras: ”Nici zeii nu luptă împotriva necesității.” Mai spune: ”La putere cunoști omul.” ”Nu spune dinainte ce ai de gând să faci, căci, dacă nu izbutești, va râde lumea de tine. Să nu mustri pe nimenea de nenorocirea care l-a lovit, de teamă să nu mânii pe zei. Să înapoiezi ceea ce ți s-a încredințat spre păstrare. Nu vorbi de rău pe un prieten, nici chiar pe un dușman. Fii pios. Iubește cumpătarea. Iubește adevărul, credința, priceperea, îndemânarea, camaraderia, grija.”
Compuse și elegii, vreo șase sute de versuri, și o lucrare în proză Despre legi, pentru uzul cetățenilor.
Muri la vârsta de șaptezeci de ani. Pe mormântul lui stă scrisă inscripția următoare:
Lesbos, sfințit ostrov, ce viață dădu lui Pittacos,
Mort, îl jelește acum, lacrimi de mamă vărsând.

Bias
„Prețuiește înțelepciunea.”

Bias, fiul lui Teutames, se născu la Priene; el e socotit de către Satyros ca fiind cel mai de seamă dintre cei șapte înțelepți. Unii spun că era dintr-o familie cu stare, dar Duris afirmă că era străin, tolerat în cetate. Phanodicos povestește că el răscumpără niște fete din Messene, prinse în război le crescu întocmai ca pe fiicele lui, le înzestră și apoi le trimise înapoi părinților la Messene.
Se povestește de asemenea că, în timp ce Alyattes asedia Priene, Bias îngrășă doi catâri și-i mâna în tabără; regele, când îi văzu, rămase uimit că buna stare a celor din oraș se resimțea până și la animalele lor. De aceea el se hotărî să încheie pace și trimise un sol. Bias însă făcu niștre grămezi de nisip, le acoperi pe deasupra cu un strat de grâu și le arătă trimisului. Alyttes, fiind informat despre acestea, încheie în cele din urmă pacea cu poporul din Priene. Curând după aceea, când regele Alyattes îl invită pe Bias să vină la dânsul, acesta îi răspunse: ”Eu îl poftesc pe Alyattes să mănânce ceapă” – adică să plângă.
Se arată de asemenea că la procese a fost un orator foarte capabil. Dar nu întrebuința forța talentului său oratoric decât în cauze drepte. La acestea face aluzie Demodicos din Leros când spune:
Judecător de ești, să judeci ca în Priene,
Iar Hipponax afirmă:
La judecăți e mai meșter ca Bias cel din Priene.
Iată cum i-a fost sfârșitul: Cu toate că era foarte bătrân, apără pe cineva într-un proces. Când își termina discursul, își rezemă capul de pieptul nepotului său de fiică. După ce vorbi și adversarul său și judecătorii dădură hotărârea în favoarea celui apărat de Bias, se ridică ședința și el fu găsit mort, la pieptul nepotului său. Orașul îi făcu o înmormântare măreață și pe mormânt îi puseră această inscripție:
Doarme aicea Bias, născut pe pământul Pirenei,
Faimă adus-a trăind, țării ionice-n veac.
A compus un poem de vreo două mii de versuri cu privire la Ionia și la felul de a o face fericită. Cele mai cunoscute din preceptele lui cântate în versuri sânt următoarele:
Pe plac să fii la cetățeni, oriunde-ai sta,
Și fi-vei astfel tu ferice-n veac; trufia-ți
Aduce rătăcire mult păgubitoare.
”Puterea trupului e opera naturii; însă puterea de a arăta prin cuvinte ceea ce-i de folos patriei e un dar al sufletului și al minții. Belșug de bani pot avea mulți datorită norocului”. Spunea de asemenea că acela care nu poate suporta o nenorocire este cu adevărat nenorocit; că e o boală a sufletului să te îndrăgostești de lucruri imposibile și să nu te poți gândi la nenorocirile altora.
Fiind întrebat ce e dulce pentru oameni, el spuse: ”Speranța.” Zicea că-i mai plăcut să judeci doi dușmani decât doi prieteni, căci din cei doi prieteni unul în orice caz îți va deveni dușman, iar din cei doi dușmani unul îți va deveni prieten. Întrebat în ce ocupație găsește omul plăcere, el răspunse: ”Când câștigă bani.” Spunea apoi că trebuie să ne măsurăm viața în așa fel ca și cum am mai avea de trăit mult timp și totodată puțin și să iubim ca și cum va trebui mai târziu să urâm, căci cei mai mulți dintre oameni sunt răi. Mai dădea sfaturile următoare: ”Apucă-te cu greu de un lucru, dar o dată ce te-ai apucat, ține-te stăruitor de el. Nu vorbi repede, căci asta-i semn de sminteală. Prețuiește înțelepciunea. Recunoaște că zeii există. Nu lăuda pe netrebnic pentru că-i bogat. Ia-ți ce ți se cuvine prin convingere, nu prin forță. Atribuie zeilor faptele tale bune. Fă-ți provizii de înțelepciune pentru călătoria de la tinerețe la bătrânețe, căci aceasta e mai sigură decât toate celelelte bunuri.”

Cleobul
„Măsura e lucrul cel mai bun.”

Cleobul, fiul lui Eugoras, era de fel din Lindos. Unii spun că se trăgea din Heracle, că se remarca prin putere și frumusețe, că ar fi cunoscut filosofia egipteană. Avu de fiică pe Cleobuline. Tot despre el se spune c-a zidit templul zeiței Athena, care fusese înălțat de Danaos.
Dintre cugetările lui, cele mai vestite sânt următoarele: ”Incultura stăpânește pe cei mai mulți dintre muritori ca și vorbăria, dar timpul prielnic pentru lecuire va sosi. Să ai gânduri frumoase. Să nu fii fără rost neplăcut.” Zicea că trebuie să ne mărităm fiicele când sunt fete la vârstă și femei la minte; prin aceasta voia să spună că și fetele trebuie să fie date la învățătură. Zicea apoi că prietenului trebuie să-i faci bine pentru ca să fie și mai prieten, iar din dușman să-ți faci prieten, căci trebuie să ne păzim de critica ce vine de la prieteni și de uneltirile dușmanilor. Dădea sfatul ca omul să-și exercite trupul; să-i fie mai drag ascultatul decât vorbitul; să prefere învățătura, nu neștiința; să aibă cuvinte de bun augur; să fie prieten al virtuții, dușman al viciului; să se ferească de nedreptate; să dea cetății sfaturile cele mai bine; să-și înfrâneze plăcerile; să nu facă nimic prin violență; să-și crească bine copiii; să pună capăt dușmăniei; să nu-și dezmierde nevasta și nici să nu se certe cu ea în fața străinilor, căci una înseamnă prostie, iar cealaltă nebunie; pe scalvul beat să nu-l pedepsească, căci poate părea el însuși beat; să se căsătorească cu o fată de teapă cu el, căci dacă iei o fată mai bună, zice el, rudele ei îți vor ajunge stăpâni. Nu râde de cei luați în râs, căci vei ajunge urât de aceștia. Nu fi trufaș când îți merge bine și nu te umili la strâmtoare. Învață să înduri cu bărbăție schimbările sorții.
A murit la vârstă înaintată de șaptezeci de ani. Iată ce inscripție i-a fost făcută:
Pe înțeleptul din Rhodos, pe Cleobul îl jelește
Lindos, patria sa, cea cu mare-mprejur.

Periandru
„Perseverența e totul.”

Periandru, fiul lui Cypselos, s-a născut în Corint, din neamul Heraclizilor. Soție îi era Lysida, pe care el o numea Melissa. Tatăl ei era Procles, tiranul din Epidaur, iar mama Eristheneia, fiica lui Aristocrates și sora lui Aristodemos; aceștia au domnit peste aproape întrega Arcadie.
Merge vorba că el, dorind să nu se cunoască locul unde va fi înmormântat, a născocit următorul vicleșug, dădu porunca la doi tineri să meargă noapte pe un anumit drum, arătat de el; omul pe care aveau să-l întâlnească trebuiau să-l omoare și să-l înmormânteze. După aceea porunci la alți patru să urmărească pe cei doi, să-i omoare și să-i îngroape; și iarăși trimise un număr mai mare de oameni în urmărirea celor patru. După ce aranjă toată acestea, ieși înaintea primei perechi și fu omorât. Corintienii i-au săpat înscripția acesta pe un cenotaf:
Periandru, vestit prin avere și-nțelepciune,
Zace-n Corintul natal, cel de mare scăldat.
A lui este maxima: ”Să nu faci niciodată ceva pentru bani: lasă câștigul pe seama treburilor care urmăresc asemenea foloase.” A scris Percepte în vreo două mii de versuri. Avea obiceiul să spună că tiranii care vor să fie în siguranță să se lase păziți de bunăvoință (celor guvernați), nu de arme. Întrebat de cineva de ce este tiran, el răspunse: ”Din cauza că-i primejdios să te retragi de bunăvoie precum și să fii înlăturat.” Iată și alte vorbe de-ale lui: ”Liniștea-i plăcută, graba-i periculoasă, câștigul e mârșav. Democrația e mai bună decât tirania. Plăcerile sânt trecătoare, pe când gloria e nemuritoare. Fii cumpătat la izbândă și cu minte la nenorocire. Poartă-te la fel cu prietenii, fie că le merge bine, fie că le merge rău. Ceea ce făgăduiești, îndeplineș-te. Lucruri secrete nu le da în vileag. Pedepsește nu numai pe vinovați, ci și pe cei se pregătesc să facă rău.”

Bibliografie
Diogenes Laerțios – ”Despre viețile și doctrinele filosofilor” București 1999

Platon despre Zalmoxis

2010-12-06T17:07:00.001+02:00

L-am deprins acolo în tabără de la un trac, unul dintre medicii lui Zalmoxis, despre care se zice că stăpânesc meșteșugul de a te face nemuritor. Și spunea tracul cela că medicii greci pe bună dreptate iau seama la cele care tocmai le pomeneam; numai că „Zalmoxis, adăugă el, regele nostru, care este zeu, arată că, după cum trebuie să încercăm a vindeca ochii fără să vindecăm capul, ori capul fără să ținem seama de trup, tot astfel nici trupul nu poate fi însănătoșit fără suflet. Acesta și e pricina pentru care medicii greci nu izbutesc să vindece cele mai multe boli: ei nu se ridică până la întregul de care ar trebui să se îngrijească, iar dacă acestuia nu-i merge bine, nici partea nu se poate însănătoși, și toate de aici pornesc, îmi lămurea el, de la suflet, atât cele rele cât și cele bune ale trupului ori ale făpturii noastre depline, și de aici se revarsă ele, așa cum de la cap totul totul se răsfrânge asupra ochilor. Prin urmare, mai ales sufletul se care îngrijit, dacă avem de gând să aducem la bună stare atât capul cât și restul trupului. Iar sufletul, arată el, dragul meu se îngrijește cu anume descântece acestea nu sânt altceva decât rostirile frumoase. Din asemenea rostiri se iscă în suflete înțelepciunea.”

Din Charmides

Înfățișarea și portul geto-dacilor

2010-11-14T16:19:00.004+02:00

Mărturiile literare antice îi aseamănă pe geto-daci, ba chiar și pe traci, cu popoarele locuind în ținuturile de miazănoapte ale Europei: sciți, celți, germani. Înalți și robuști, bărbații daci aveau, în general, pielea de culoare deschisă, ochi albaștri și părul blond-roșcat. Oamenii de rând purtau părul retezat pe frunte și lăsat în plete destul de lungi pe umeri, ceea ce le-a și atras numele de comati - ”pletoși”; la dacii nobili (tarabostes, pileati) e mai greu de stabilit portul părului din pricina căciuliței de lână (pileum) pe care o purtau ca semn disticntiv al rangului lor. În orice caz, și unii și alții purtau mustăți și barbă bogată, potrivite cu foarfecele. Unii autori antici afirmă că geto-dacii s-ar fi tatuat.

Femeile dace par să fi fost frumoase, de o frumusețe severă, aspră chiar, dar expresivă. Columna Traiană le înfățișează, poate idealizîndu-le întrucâtva, zvelte, înalte, aparent
puternice, purtând părul pieptănat pe tâmple, cu cărare la mijloc și strâns la spate într-un coc.

Îmbrăcămintea geto-dacilor, destul de simplă, seamănă întrucâtva cu portul popular românesc.
Bărbații purtau pantaloni de două feluri: mai largi sau mai strâmți pe picior, în genul ițarilor. Cămașa, despicată în părți, o purtau pe deasupra pantalonilor, încingându-se cu un brâu lat, probabil de piele sau, eventual, din pânză groasă. O haină cu mâneci și cu crețuri, o mantie scurtă, fără mâneci, având uneori franjuri, sau o șubă cu blană pe dinăuntru, nu prea lungă, constituiau veșmintele pe deasupra. Mantia, prinsă cu o agrafă, avea, pare-se, o glugă cu care dacii își acopereau capul de vreme rea. Femeile purtau o cămașă încrețită purtând uneori și o manta lungă, bogat drapată. O basma, probabil colorată, le acoperea părul.

Și nobilii, și oamenii de rând, bărbați sau femei, purtau în picioare călțuni de pâslă sau opinci de piele, dar nu încape îndoială că vara cei de la țară umblau adesea desculți. În săpături s-au găsit crampoane de pier care se prindeau la talpa încălțămintei pentru a ușura mersul pe gheață și zăpadă. Natural, atunci când mergeau călare, dacii aveau la încălțăminte pinteni de fier.

Dacii - H. Daicoviciu

Conspirația Tăcerii - Carți Interzise

2010-07-26T21:06:00.004+03:00

Vizionare plăcută.

Casa la daci

2010-07-26T11:22:00.004+03:00

Fiecare om își ridica singur casa, pentru a nu fi implicate energii străine. Până se căsătorea, băiatul avea pregătit materialul pentru construcția casei, pe care o făcea din lemn.
De mic copil, băiatul era învățat cum să-ți construiască casa. Pe fiecare casă era un semn special, care evidenția poziția în societate a familiei respective. Pe poarta fiecărui dac era stocată, în sculptură, toată informația despre neamul din care provenea.
Casa unui dac era un întreg mister. Se construia după Legea Universului. Masa și mobila erau confecționate din lemn de nuc. La construcția casei, era folosit lemn din corn, stejar și frasin. Podeaua se făcea din lemn de salcâm.
Casa se construia în jurul unei osii, iar temelia avea formă de cerc. Pe acest cerc se instalau patru roți care se mișcau continuu pe un canal. După cum mergea soarele, așa se rotea și casa. Ziua, se rotea după raza solară, iar noaptea, după lumina lunii.

Secretul casei: prin construcția și rotirea ei, casa nu intra în timp. Dacii știau că omul îmbătrânește numai în timp. Construcția care nu intra în timp era considerată sfântă. Casa era astfel construită, încât soarele și luna aveau grijă de ea și o mențineau permanent, la punctul zero. Omul intra în casă și își regenera trupul.

Casa dispunea de moară, beci și saună, care era adaptată la apele termale.
Casa pe care își făceau cuib berzele se socotea că este binecuvântată.
În casa unui om nu avea dreptul să intre nimeni, în afară de cel poftit și, din întâlplare, acel rătăcit. Când plecau la câmp dacii lăsau mâncare, pe o masă, lângă casă, pentru trecătorii care aveau nevoie de un popas.
Lângă casa fiecărui om, se punea, întotdeauna, mâncare pentru păsări și animale sălbatice.

extras din cartea ”Pe urmele lui Zalmoxe: CARPATIA” de Alexandru Ștefan

Cimitirul din Sulina

2010-07-25T18:36:00.025+03:00

Cimitirul este unic în România. Acesta este împărțit între diferitele etnii ce au locuit sau încă locuiesc în Sulina: români ortodocși, greci ortodocși, evrei, catolici, protestanți, ruși lipoveni, armeni, musulmani.

Evrei

Musulmani

Români

Greci

Prințesa Ecaterina Moruzi

Spanioli

Germani

Englezi

Catedrala ortodoxă Sf. Alexandru și Nicolae din Sulina

2010-07-22T10:02:00.013+03:00

Aceasta este ctitoria regelui Carol I al României.
În timpul războiului de independență din 1877 pe front se săvârșeau în fiecare zi slujbe pentru obținerea victoriei. În ziua Sfântului Alexandru armata română a câștigat reduta Grivița, fapt pentru care s-a hotărât construirea unei biserici cu hramul Sf. Alexandru în Dobrogea.
În anul 1907 pr. Ioan Gheorghiu din Sulina câștigă locul I la concursul de coruri bisericești și este primit de Regele Carol I. Cu această ocazie amintește Majestății Sale promisiunea făcută pentru a ridica o biserică în Dobrogea.
Regele dorea să construiască două Catedrale:
una la izvoarele Dunării (de unde provine familia regală) și una la vărsarea Dunării în Marea Neagră.
Astfel în anul 1909 se sfințește locul, iar în 1910 încep lucrările după planurile arhitectului I.C Mihăilescu. Până în 1912 se realizează construcția la roșu. Lucrările se opresc datorită situației politice. În anul 1913 începe războiul balcanic, în 1914 Regele Carol I moare, iar în 1916 România intră în primul război mondial.
După război este invitat la Sulina Regele Carol II. Acessta vine în 1932 și hotărăște continuarea lucrărilor. Astfel se realizează exteriorul bisericii de o frumusețe rară: mozaicurile din piatră de Veneția și sfinții în mozaic.
În 1937 se montează ușile de aramă, apoi se opresc din nou lucrările.
Armata germană a folosit biserica neterminată drept depozit de armament și muniție, lucru pentru care artileria sovietică de pe Marea Neagră a încercat să o distrugă, dar nu a reușit.
După al II-lea război mondial autoritățile au folosit biserica drept depozit de materiale de construcție.
Terminarea lucrărilor a fost determinată de un dezastru natural: inundațiile din anii 1970, când Sulina a fost grav afectată.
Autoritățile au decis realizarea unor diguri de protecție, o lucrare grea și costisitoare. După finalizarea lucrărilor a fost invitată o echipă de specialiști olandezi, între 13-16 mai 1975, care să aprecieze eforturile depuse. În fruntea delegației olandeze s-a aflat Regina Iuliana. Aceasta a cerut să intre la Sulina în biserica ctitorită de Carol I, rudă a sa. Astfel s-au continuat lucrările de pictură de către prof. Gheorghe Răducanu din București între anii 1976-1982.
Două obiecte deosebite împodobesc această biserică: catapeteasma și scaunul arhieresc. Acest scaun arhieresc este de fapt tronul domnitorului Alexandru Ioan Cuza după unirea Principatelor Române din 1859.
Preoții Ene Nichifor și Maria Vasile împreună cu dl. epitrop Iacovici Dumitru au supravegheat lucrările realizate pe cheltuiala locuitorilor orașului Sulina.
Pe 5 septembrie 1982 IPS Antim Nica sfințește biserica, numită și Catedrala Deltei Dunării. Clopotele au fost turnate în șantierul naval de la Sulina în 1980.
În curtea catedralei se află înmormântat preotul Andreescu Vasile, care a slujit între anii 1939-1968 în parohia Sulina.
Hramul: Sinții Ierarhi Nicolae și Alexandru. Ocrotitorul celor care călătoresc pe apă este Sf. Nicolae, motiv pentru care în Sulina patru biserici din cinci au hramul Sf. Nicolae: Catedrala, biserica veche românească, biserica greacă și cea catolică.

Trei raze

Simboluri solare

Vederi din interior

Ușa, detaliu

Conspirația tăcerii - Cosmogonia sistemului solar

2010-07-09T21:41:00.006+03:00

Voi redifuza această emisiune. Toate meritele aparțin postului N24 Plus.

TANPAI RINPOCHE la Chișinău

2010-07-03T14:02:00.018+03:00

Dragi prieteni!
Avem parte de un sfârșit de săptămână binecuvântat!
Pentru prima dată la Chișinău a sosit maestrul bunăstării și prosperității TANPAI RINPOCHE, fondatorul Mănăstirii Albe din Nepal, binecuvântat de Karmapa și Dalai Lama să ducă în lume învățăturile sfinte spre unitatea tuturor religiilor și iluminarea tuturor ființelor.
Maestrul iluminat susține o Conferința.

În preajma Maestrului iluminat oamenii își tratează problemele de sănatate, se purifică, încep o viață nouă.... Exteriența pe viu valorează mult mai mult, însă doresc să împart o parte din ea.
Maestrul s-a bucurat că a ajuns vineri, zi a îngerilor în credința tibetană, sâmbătă fiind ziua prosperității.

Ignoranța, egoismul, lăcomia trebuiesc înlocuite cu pacea, dragostea, libertatea interioară, iertarea aceste comori interioare fiind mai mari ca zeii sau religia. Posedând acele comori interioare omul devine una Dumnezeu, cu Iisus, cu Allah, cu Buddha, cu Zalmoxe...

Pentru detalii accesați: www.omahhum.com

Zeu Curcubeu

2010-07-02T23:51:00.004+03:00

Cândva la daci acestă minune avea o semnificație profundă. Voi reveni ulterior cu detalii.

Cândva străbunii noștri tratau sufletul și apoi trupul...

2010-06-24T23:54:00.008+03:00

Jurnalistul Nicolae Becciu în dialog cu scriitorul Al. Ștefan, autorul cărții ”Taina venirii omului pe Pământ”. Extras din revista ”UniversOm” #3, octombrie 2009

N.B : De ce ați abordat tematica venirii omului pe Pământ?

Al. Ștefan : Consider că orice om care îl caută pe Dumnezeu are, în interiorul său, o serie de întrebări referitoare la modul în care venim aici, pe Pământ și, desigur, la rostul nostru aici. De aceea, cred că această temă, a venirii omului pe Pământ este veche... de când lumea și Pământul. Prin volumul ”Taina venirii omului pe Pământ” aduc la cunoștința cititorului răspunsuri pe care le-am primit personal, care mi-au adus liniștea sufletească și sper că există mulți oameni asemenea mie, pe acest Pământ.
Se vorbește mult, în ultima perioadă, despre anul 2012, care corespunde cu sfârșitul unul an galactic al soarelui. Este sfârșitul unui eon și, din păcate, omenirea nu are multe informații pe această temă. Omul informat este mai puțin manipulat. Omenirea trebuie să știe că durata unui an galactic este de 26000 de ani pământești, ceea ce înseamnă că este o perioadă de timp dată omului pentru a se desăvârși. Înaintașii noștri erau bine pregătiți pentru astfel de evenimente, însă omul de astăzi va suferi, căci este prins în capcana materiei și, în afară de bani, nu-l interesează nimic.
La împlinirea vremii, din mijlocul acestui popor se vor ridica multe suflete care dețin înțelepciunile strămoșești și le vor lumina carea spre desăvârșire semenilor lor. La acest subiect, dar și la multe altele, veți găsi mai multe lămuriri citind volumul ”Taina venirii omului pe Pământ”.

N.B : De cine și de ce anume depinde evoluția umană - de condițiile materiale sau de eforturile spirituale?

Al Șt : Un om evoluat nu trebuie neapărat să fie sărac. Acei săraci cu sufletul sunt în mare pericol, căci ei nu știu de unde vin și unde se duc. Evoluția unui suflet începe din familie. Dacă familia nu este ocrotită în societate, nu ne putem aștepta la nimic bun în plan spiritual. Un popor puternic se clădește pe tradițiile pe care le moștenește. Pe acest pământ, pe pământul nostru, au trăit străbunii noștri, care se considerau daci nemuritori. Dar, ce știm noi, astăzi despre înaintașii noștri? Aproape că nimic Dacă nu-ți cunoști trecutul, nu poți vedea nici viitorul. Avem cele mai puternice canale energetice din lume - Țâpova și Orheiul Vechi, dar câți dintre cetățenii noștri au fost acolo? Noi nu vedem pădurea din cauza copacilor...

N.B : Ce sfaturi ar putea da un părinte inițiat în tainele cărții dumneavoastră unui adolescent?

Al Șt : În primul rând, trebuie să-și facă odrasla să înțelegă din timp că acumularea materială peste măsură îi va acupa o bună poarte din viață și că, de bogățiile materiale se vor folosi alții, în timp ce valorile spirituale îi vor rămâne celui ce le-a adunat. Apoi, este important să știe că strămoșii noștri își educau copiii încă din pântecele mamei. Unui tânăr aflat pe drumul desăvârștii îi vor fi de folos astronomia și astrologia, precum și studierea celor 12 Legi Universale după care se ghidează Cosmosul. Un adolescent trebuie să știe că afecțiunile trupului apar din cauza îmbolnăvirii sufletului. Cândva, străbunii noștri tratau sufletul și apoi trupul. Un adolescent trebuie să-și cunoască copacul genealogic, căci, dacă nu-și cunoaște bunicii, nu va ști ce copii va avea. Unadolescent va crește un om bun pe baza înțelepciunii strămoșești, iar noi nu trebuie să uităm nici o clipă că es sunt răsada noastră, din care se zidește țara.

Cultura urbană

2010-06-23T15:08:00.004+03:00

Acest desen îl putem întâlni pe strada Ismail. Fluxul mare de mașini face aerul irespirabil. Acum când sunt tehnologiile nevesare pentru a scoate energie ieftină și non-poluantă noi, însă, ne mai otrăvim folosind produsele petroliere. Cândva Nicolae Tesla avea o mașinuță ce mergea cu ”nimic”. Un profesor bun de biologie mi-a spus că Tesla găsise metoda să folosească energiile pământului.

Cu un pic de voință am trece către alte energii, atunci vom avem timp să aflăm cine suntem și încotro mergem.

Soldat.

2010-06-23T11:36:00.004+03:00

Am devenit soldat cu acte în regulă. Mare mi-a fost mirarea când la naționalitate am văzut ”mold”. Apoi am gândit că probabil doamna care a scris acolo credea că eu trăiesc pre apa Moldovei. Însă această apă se află într-un stat vecin. Cred că e timpul să aducem apa noastră moldovenească, cu cisterna sau măcar să construim un apeduct roman.

Doamna de la comisariatul militar de lângă parcul Alunelul, mi-a zis, într-o limbă rusă dulce, nu cumva să pierd carnețelul, că sunt amenzi mari. Și mi-a arătat lista. Dacă pierd sau deteriorez carnețelul, voi fi dator Republicii între 100-400 lei.

Promovăm militarismul?

2010-06-22T18:39:00.008+03:00

Alergam eu pe la Ciocana și ce să-mi vadă ochii. Un soldat mare și negru, pe un perete de bloc. Oare cine promovează soldați negri, și încă cu coarne pedeasupra și cu o stea roșie cu cinci colțuri pe cască. Această grupare care promovează militarismul, un alfabet străin de cel oficial, tare sper că nu este una iredentistă. Deja plătim tribut la Bender, nu aș vrea să plătesc tribut și la Ciocana. Sper că poliția municipală își va face treaba și va prinde pe acești amatori de desen. Pentru cei care nu știu Ordinul Sfântului Gheorghe a fost insitituit în 1789. Culorile, negru și oranj simbolizează ”fum și foc” și este un semn de vitejie al soldatului pe câmpul de luptă. Cu această panglică și cu altă medalie în loc au fost decorate vestitele trupe NKVD. NKVD-ul care ne-a împușcat la Tiraspol, ne-a cremat în centrul Chișinăului, care ne-a deportat în Siberia, care a creat o groapă comună mai la deal de parcul Valea Morilor.

Avem și noi monumente, Ștefan cel Mare, Eminescu, Grigore Vieru, Nicolae Iorga...

Afacerile lui O.V

2010-06-22T18:29:00.004+03:00

Cândva prin târg se spunea că acea pizzerie și local de mâncat plăcinte aparțin unui oarecare Oleg V. Să fie adevărat? Eu nu știu. Nu am văzut nici un document. Însă un lucru curios, ia priviți ce numere de telefon au localurile. Moldtelecomul fiind companie de stat, orice e posibil.

Ministrul educației și BAC 2010

2010-06-22T17:09:00.012+03:00

În fotografie Lilia Ivanov, Leonid Bujor, Valentina Miron

La acest examen ministrul educației a zis că s-a dorit schimbarea atitudinii față de BAC, s-a dorit să se apropie de standardele europeene.
În municipiul Chișinău și Bălți centre de BAC au devenit instituțiile cu 100+ absolvenți, în localitățile rurale cu 40+ absolvenți. În stânga Nistrului și în Găgăuzia li s-a permis absolvenților să susțină în liceul în care își fac studiile.

Jurnaliștii

BAC 2010 a adus următoarele schimbări:
- testele s-au trimis prin bancă
- testele au fost personalizate
- trei centre de verificare, 2 românești, 1 rus
- contestațiile se pot depune 48 de ore de la anunțarea rezultatelor
- este obligatoriu să fie verificat testul de 2 specialiști
- dacă diferența este mai mare de o unitate se mai verifică o dată
- după verificare lucrările se trimit la centrele de BAC

În anul acesta Ministerul Învățământului și-a pus următoarele scopuri. Asigurarea transparenței. În centrele de BAC nu au avut aces vice-miniștrii.

Ministrul Educației stă ca în bancă

Ministrul constată că 21 profesori au fost sancționați pentru abateri. BAC-ul s-a desfășurat într-o atmosferă calmă, constructivă.

Scopul de bază a fost de a asigura pentru cei 29000 absolvenți condițiile optimale.

Întrebarea mea.

Concluzia de bază a ministrului: s-a justificat măsura prin bancă și nu prin internet. La anul toți o să susțină BAC extern. Se dorește ca la anul să să creeze condiții egale pentru toți cei care susțin BAC-ul.

Ministerul a spus că majoritatea notelor se vor încadra între 7-9.

Din sală a sunat o întrebare, probabil de la o jurnalistă tânără, ceva de felul ”unde au fost admise încălcări” și ministrul Bujor a început ”încălcări au fost admise în ...”. Domnule Ministru verbul a admite are sensul
ADMÍTE vb. tr. 1. a accepta, a lua drept bun. 2. a îngădui, a permite. 3. a da curs favorabil (unei cereri). 4. a primi (la un examen). (< lat. admittere, după fr. admettre)

===

Jurnaliștii, mai aproape de ministru.

Ziua Voluntarilor

2010-06-19T22:57:00.019+03:00

Unde ești tu Tepeș doamne,
ca punând mâna pe ei,
să-i împarți în 2 turme,
în smintiți și în mișei.

Fanfara Militară

Voluntari

Baie de voluntari

PROTV cu susu în jos

Fanfara militară își strânge zestrea.

Răniții de la Nistru.

D. Chirtoacă cu D. Matcovschi

Teatrul Satiricus I.L Caragiale

George W. Bush

Voluntarii doresc ca ziua de 19 Iunie să fie declarată ziua VOLUNTARILOR, și să fie corectată Legea, să fie egalați în drepturi cu Veteranii. Guvernarea a dat de înțeles că vor revizui legea. Să le ajute Divinitatea.

RUGÃCIUNEA UNUI DAC

2010-06-19T08:04:00.001+03:00

de Mihai Eminescu

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Cãci unul erau toate si totul era una;
Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã,
Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi?

El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dã suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
El este moartea mortii si învierea vietii!

Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei,
Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos:
Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã,
Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã,
S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã,
Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã,
S-acela între oameni devinã cel întâi
Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi.

Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec,
Pân� ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec,
Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste,
Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o �
Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor...
Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor.

Strãin si fãr� de lege de voi muri � atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce,
S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã
Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã,
Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã,
Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã!

Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc,
Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc.
Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec,
Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã
Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã!

(1879, 1 septembrie)

Solidaritate animală

2010-06-18T20:55:00.003+03:00

Cine sunt mai solidari oamenii sau ”târâtoarele”???

CALEA MiERII DEVINE ...amară pentru harnicile albine

2010-06-18T18:08:00.007+03:00

Am tercut astăzi pe la expoziția cu vânzare ”Parfumul Salcâmului” organizată de apicultorii din din Republica Moldova. Am văzut oameni care muncesc albinește. Munca unei albine pentru că polenizează 1 hectar de terenuri agricole este răsplătită în SUA cu 100$ pe când la noi apicultorii ar fi bucuroși dacă ar primi echivalentul unui singur dolar.

Mi-au povestit cum au început afacerile și cum îi ”ajută” statul. Am aflat cât sunt de variate produsele ce pot fi obținute de la albini și de efectul lor curativ asupra OMului.

La vechii daci nu se jefuia albina de toată mierea ei. Se lăsa o treime pentru prosperarea familiei și a reginei matci. Pe când la noi aproape tot venitul se duce la comerț pentru supravegherea acestei ramuri și ocupații. Cineva a zis dacă albinele ar vorbi ar striga un singur cuvânt cunoscut în toată lumea SOS.

Un prieten venit la fereastra mea.

Monumentul Maramureșan

2010-06-16T19:38:00.009+03:00

Ar fi trist ca într-o zi să ne vedem cu Troița la pământ și sfâșiată de amatorii de relicve istorice. Ea parcă se roagă în cele patru părți ale orașului să-i vină cineva în ajutor.

Acest monument este oferit de frații din Maramureș, împodobit, cu chipurile sculptate în lemn ale marilor înaintași, Eminescu, Creangă, Ștefan și alții.

Cu toate că acest momument de lemn stă semeț de mai bine de 19 ani, timpul își lasă amprenta. Lemnului din munții Maramureșului i-a scăzut semeția. Acum el a devenit mai sensibil la ploi, vânturi sau mișcări a scoarței terestre.

Sper că forțe de orice natură vor ajuta la conservarea acestui reper pentru cei ce vor să vină.

Primăria Chișinăului

2010-06-16T19:02:00.007+03:00

Acum mai bine de 30 de zile am scris un articol despre o ploaie care a reușit să atace un edificiu din preajma Primăriei.

Astăzi am observat că s-a început reparația clădirii.

Sper că și postarea mea anterioară a impulsionat oficialii respectivi să repare această clădire istorică, care ne mai reamintește de spiritul istoric al Chișinăului de înainte de 1918. Mai sper că renovarea va fi făcută cosmetic, pentru a uita acel incident neplăcut.

Puterea Apei

2010-05-16T20:14:00.008+03:00

”Apa și focul au energie, dar nu au viață; plantele și copacii au viață, dar n-au inteligență. Păsările și animalele au inteligență, dar nu au simț moral. Omul este înzestrat cu energie, viață inteligență și simț moral”
Anonim

Astăzi, a fost o zi foarte frumoasă în Chișinău. Unii sărbătoreau Ziua Familiei, această instituție milenară, în centrul Chișinăului. Am fost plăcut surprins de modul de organizare al sărbătorii. Locul era și sub protecția unor persoane îmbrăcate în vestă albastră. De nelipsit erau și tinerii republicii îmbrăcați într-un duet negru-galben. Erau împărțite niște stegulețe cu o siglă plină de conținut, colorată în trei culori magice, albastru, galben și roșu.

Astăzi, cerul a fost acoperit cu fâșii de nori neobișnuiți și nemaivăzuți. În timp ce unu-două sectoare ale capitalei se scufundau sub forța boabelor mari de apă, în altele te topeai de la lumina solară. Aceste schimbări meteorologice bruște lasă urme vizibile în oraș și în suflet. Văzând cum curg șuvoaiele la vale, mi-am amintit soarta continentului Hyperboreea.

Urme vizibile ale forții apei, săraca Primărie...

Și când te gândești că trupul nostru terestru este compus din 80% apă...

Axis mundi

2010-05-03T23:50:00.015+03:00

”De la Nistru pân la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.”

Mihai Eminescu

Urmași a unora dintre cele mai înțelepte și curajoase popoare, în ziua de azi, peste ochii și în jurul cugetului este înfășurat un văl. Unde sunt oamenii acelui petec de pâmânt, rotund și binecuvântat, care au reușit să cutremure imperii? Oameni, bătrâni și semeți cât munții Carpați, oameni care săgetau cu privirea, care tunau din gură, care au învățat ursul din pădure ce înseamnă iubirea și care este mirosul fricii? Oameni, care se asemuiau cu lupii, oameni care se înhăitau, pentru că puterea lor stătea în haită. Oameni, care trăiau și mureau cu zâmbetul pe buze. Unde este acel centru spiritual care să închege acest popor fărmițat în fel de fel de ideologii, minietnii? Cuiva îi este comod ca noi să fim dezbinați asemenea snopilor mici de nuele pentru a fi rupte mai ușor. Cine oare ar vrea ca noi să ne identificăm cu mioara docilă, muncitoare, înțeleaptă care poate fi folosită pentru felurite scopuri.

Acest centru spiritual ar putea atrage, ca un magnet puternic, firicelele de aur care sunt împrăștiate prin lume, prin timp. Trăim în vremuri tulburi, vremuri în care informația este folosită și pentru a informa și penturu a dezinforma. Vremuri când vorba nu completează portul.

Ideea de unitate națională nu este una nouă. Burebista, Decebal, Mihai Viteazul, Ferdinand au realizat și au demonstrat că puterea stă în Unire, puterea stă în cuget și-n simțiri... Unii au plătit cu viața, însă ce mai contează o viață de OM când el poate deveni un exemplu pentru veacurile ce vor urma?

Avem totul pentru a putea fi fericiți, mai lipsește această idee liant care să ne țină împreună, care să ne facă mai puternici, mai înțelepți, mai iubitori.

Decebal îl avea pe Deceneu, Ștefan cel Mare pe Daniel Sihanstru... Noi pe cine avem? Am devenit slabi pentru că am uitat de unde venim. Am devenit slabi pentru că ne complacem în starea în care ne aflăm.

Povestea războinicului întunecat

2010-04-16T15:48:00.004+03:00

a.s Atenție! Aceasta este o poveste adevărată!

1. Rănit și cu armura lucindă, eroul legendar gândacul GândaC stătea pe loc. Inteligența sa îl făcea să savureze lumina solară. Aceasta îi vindeca rănile din luptă și îi întărea armura ce lucea luciferic. Din ce este făcută armura lui? Probabil din vre-un aliaj necunoscut încă omenirii. Această armură magică îl făcea pe eroul nostru să apsoarbă loviturile și să lovească de îndată cu forță înzecită.

2. Dar ce s-a întâmplat? gG - cum îi spuneau prietenii - s-a schimbat. Acum stă fricos în palatul său de cleștar în care nici vântul nu se încumetă să bată. Oare ce s-a întâmplat cu eroul nostru? Să-l fi speriat vreo umbră? Poate că așteaptă, ca un liliac, în peștera sa chemarea ultrasunetelor?

:)

Mesaj Important pentru Românii de Pretutindeni

2010-03-08T13:05:00.004+02:00

- prin Mihaela Palade –

„Eu sunt Zamolxe şi în acest moment sunt cu voi şi pentru voi, un ghid. Mă refer la Lumina care soseşte pe Pământ şi pe care eu doresc să o încorporaţi CONŞTIENT şi, din acest punct de vedere eu voi fi un ghid, pentru că această Lumină este foarte importantă pentru acest ţinut pe care voi îl numiţi România.
Voi, din această ţară, aveţi un rol important, preponderent pentru evoluţia acestei ţări, din punct de vedere spiritual. Această ţară are graniţe mai mari decât azi şi de aceea eu voi vorbi despre acest loc, ca despre un ţinut cu suprafaţă mult mai mare.
Voi, românii, aţi extins acest ţinut pe toată planeta, ducând energia acestor locuri şi vă întoarceţi cu alte energii, schimbând mobilitatea acestor energii. Voi sunteţi un curent continuu care circulă către toate zările şi reveniţi mereu la matcă.
Peste tot în acest ţinut sunt locuri cu importanţa lor. Cel mai mult contează însă Spaţiul Sacru din inimile voastre. Acest Spaţiu Sacru, îl umpleţi cu energiile care sosesc acum. Eu voi fi acest ghid, pentru această Lumină care soseşte şi vă voi îndruma ca în inimă, să primiţi aceste Lumini multiple.
Această Lumină, are mai multe roluri în corpul vostru pentru că este Lumina ce declanşează codurile din voi – după cum ştiţi aveţi în interiorul vostru ADN-ul cu mulţimi de coduri – iar prin absobţia Luminii, aţi primit alte coduri. Aceste coduri primite aşteaptă această Lumină ce soseşte acum, pentru a le declanşa.
Codurile şi Lumina când se întâlnesc, vor deschide în voi spaţii nebănuite, latente în fiinţa voastră, care vor face din voi, acei REPREZENTANŢI, sau OŞTENI AI LUMINII, cu rolul vostru însemnat în acest ţinut.
În momentul în care voi SUNTEŢI UMPLUŢI CU ACEASTĂ LUMINĂ, se fac conexiunile la reţelele voastre interioare şi vă conectaţi la reţelele acestor locuri, la reţelele din munţi, ape, la toate reţelele acestui relief în interiorul căruia trăiţi.
Nimic nu a fost la întâmplare în aceste locuri; nici apele care curg, nici direcţia lor, nici orientarea munţilor: totul are un sens, un scop, un înţeles şi la aceste reţele voi vă conectaţi acum.
Prin aceste reţele, voi reveniţi, de fapt, la o reţea străbună prin care voi aveaţi conexiuni cu Natura, cu animalele, cu toate entităţile elementale. Aceste reţele activându-se, voi, reveniţi la a fi acei oameni care stiaţi şi puteaţi să comunicaţi cu acele fiinţe, prin aceste reţele.
DECI, REŢEAUA VOASTRĂ DE COMUNICARE SE REDESCHIDE ŞI ACEASTA O VEŢI SIMŢI ÎN SPAŢIUL SACRU AL INIMII VOASTRE!
Din ACEST moment - în care deja îmi acordaţi atenţie - voi sunteţi deschişi la această Lumină şi CONEXIUNILE ÎNCEP SĂ SE PRODUCĂ.
Doresc să vă precizez că ceea ce este în interiorul vostru nu are de a face cu numărul de cursuri absolvite, cu numărul de cărţi citite, sau cu alte informaţii din exteriorul vostru. Ceea ce este în interiorul vostru, VOI O SĂ VĂ AMINTIŢI prin ACŢIUNEA LUMINII (să nu aşteptaţi cine ştie ce informaţii matematice, ci prin bunul simt, prin intuiţia voastră, voi veţi proceda ca atare).
Când totul e conectat la o reţea de Iubire, când în inima voastră este IUBIREA care se afişează, atunci tot ce faceţi, faceţi în spiritul acestei iubiri. Voi, practic, conectaţi Luminile, voi răspundeţi Luminii voastre interioare: VEŢI ŞTI - PE MOMENT- unde să fiţi, ce să spuneţi şi ce anume să faceţi.
În acest spaţiu, în care voi existaţi, sunteţi aidoma unor CITADELE, care se comportă ca oameni: lumina voastră se va răspândi exact în locul unde sunteţi şi pentru că acest ţinut se dezvoltă din punct de vedere spiritual, voi sunteţi şi PROFESORI şi PREOŢI şi ÎNDRUMĂTORI, pentru ceilalţi.
Eu, azi, am conturat acest aspect ca voi să stiţi că ÎN ACEST AN ÎNCEPEŢI SĂ PRIMIŢI ACEASTĂ LUMINĂ: LĂSAŢI ACEASTĂ LUMINĂ SĂ VĂ UMPLE, SĂ CURGĂ ÎN VOI, VOI DOAR CONŞTIENTIZÂND CĂ O PRIMIŢI ŞI CĂ VĂ CONECTAŢI CU REŢELELE ACESTOR LOCURI!
Totul pentru voi este foarte simplu, contează doar deschiderea pe care o faceţi ca să primiţi această Lumină (această deschidere înseamnă: că aveţi încredere în voi şi că sunteţi capabili să primiţi Lumina şi să staţi în Iubire). Este un moment care conduce spre alte momente pentru voi, pentru acest ţinut şi implicit pentru planeta Pământ.
Iată de ce accentuez acum rolul oamenilor născuţi în acest ţinut: Voi, în interiorul vostru, în ADN, conţineţi un spaţiu, pe care eu îl numesc "GRĂUNCIOARE DE AUR". Acest aur fin - la care voi urmează să ajungeţi - este un AUR COSMIC, deosebit de pur, necunoscut pe planetă. Aceste grăuncioare de aur fin, la momentul potrivit, vă vor face să fiţi capabili să rezonaţi cu anumite zone din acest ţinut.
Până atunci, permiteţi accesul Luminii, aveţi răbdare cu voi înşivă şi rămâneţi în STAREA DE IUBIRE, cât puteţi voi de mult. Această stare de Iubire VĂ VA ACTIVA ADN-UL, VA FAVORIZA DESCHIDEREA CELULELOR ŞI VA FAVORIZA ACTIVAREA ACESTOR GRANULE DE AUR.
Nu este necesar să grăbiţi ceva: permiteţi o evoluţie normală.
Doresc să conştientizaţi cât puteţi de mult rolul ce-l aveţi: SĂ FIŢI LA MOMENTUL RESPECTIV ÎN MOMENTUL PREZENT ŞI SĂ FIŢI ÎN STAREA DE IUBIRE ŞI DE CONŞTIENTIZARE A CEEA CE VOI SUNTEŢI!
În simplitatea vieţii, a frumuseţii vieţii, această conştientizare a rolului vostru în viaţa oamenilor şi a planetei, este cel mai măreţ fapt, cel mai important. Păstraţi această conştientizare. FĂRĂ EGO ŞI AROGANŢA, în frumuseţea adevărului vostru şi în măreţia voastră: Este sâmburele cel mai frumos şi sâmburele de unde va înflori aspectul de DIVIN, de Spiritual, de VIAŢĂ pe acest ţinut. Prin această conştientizare, voi oferiţi vieţii adevărul complex şi frumuseţe în simplitatea vieţii.
LĂSAŢI ACESTE ENERGII PE CARE EU LE-AM ADUS PRIN CUVINTE, SĂ CURGĂ, SĂ PICURE ÎN VOI, CA VOI SĂ ÎNŢELEGEŢI ACESTE ADEVĂRURI: SUNT ADEVĂRURI UNIVERSALE, ADEVĂRURI DIVINE, ÎN CARE VOI VEŢI SIMŢI VIAŢA CARE PULSEAZĂ CU TOT CE ESTE MAI SUBLIM ÎN EA.
Vă îmbrăţişez pe toţi,
Zamolxe”

Sursa

Just Stay... (EN)

2010-03-05T13:15:00.002+02:00

A nurse took the tired, anxious serviceman to the bedside.
"Your son is here," she said to the old man.
She had to repeat the words several times before the patient's eyes opened.

Heavily sedated because of the pain of his heart attack, he dimly saw the young uniformed Marine standing outside the oxygen tent. He reached out his hand. The Marine wrapped his toughened fingers around the old man's limp ones, squeezing a message of love and encouragement.

The nurse brought a chair so that the Marine could sit beside the bed.All through the night the young Marine sat there in the poorly lighted ward, holding the old man's hand and offering him words of love and strength. Occasionally, the nurse suggested that the Marine move away and rest awhile.

He refused. Whenever the nurse came into the ward, the Marine was oblivious of her and of the night noises of the hospital - the clanking of the oxygen tank, the laughter of the night staff members exchanging greetings, the cries and moans of the other patients.

Now and then she heard him say a few gentle words. The dying man said nothing, only held tightly to his son all through the night.

Along towards dawn, the old man died. The Marine released the now lifeless hand
he had been holding and went to tell the nurse. While she did what she had to do, he waited.

Finally, she returned. She started to offer words of sympathy, but the Marine interrupted her.

"Who was that man?" he asked.
The nurse was startled, "He was your father," she answered.
"No, he wasn't," the Marine replied. "I never saw him before in my life."
"Then why didn't you say something when I took you to him?"
"I knew right away there had been a mistake, but I also knew he needed his son, and his son just wasn't here.
When I realized that he was too sick to tell whether or not I was his son, knowing how much he needed me, I stayed."

I came here tonight to
find a Mr. William Grey.
His Son was Killed in Iraq
today, and I was sent to
inform him. What was this
Gentleman's Name?

The Nurse with Tears in
Her Eyes Answered,
Mr. William Grey...

The next time someone needs you ... just be there. Stay.

*********************************

WE ARE NOT HUMAN BEINGS GOING THROUGH A
TEMPORARY SPIRITUAL EXPERIENCE.

WE ARE SPIRITUAL BEINGS GOING THROUGH A TEMPORARY HUMAN EXPERIENCE.

Urări de bine de la frații noștri

2010-02-04T15:17:00.009+02:00

(scris pe perete ”Moarte Românilor”)

A.S Mai întâi de toate aș vrea să amintesc moldovenilor care nu știu că sunt români că români și moldovean este același lucru.

La aceste urale de bine din partea fraților care cunosc scrisul chirilic aș dori să le urez și eu ceva. Le urez să trăiască, să trăiască destul să vadă Unirea Republicii Moldova cu Patria Mamă, să vadă noul stat care va renaște din cenușă. Le mulțumim pentru faptul că există și că au rolul de catalizator. Mulțumim că spuneți ce gândiți și cine sunteți.

De ce iubesc eu românii din Țară și din afara ei

2010-02-03T18:24:00.006+02:00

Iubesc românii din afara României pentru că doresc să fie români. Îi iubesc că le pasă cine sunt. Să fii român în România este un lucru mult mai ușor. De mic copil ți se spune cine ești, la școală ți se spune, totul este scris în română, mai pui la îndoială că ești român?

Românii din afara țării aleg să fie români. Mediul în care locuiesc îi îndeamnă să se declare ucraineni, ”moldoveni”, sârbi, bulgari, unguri, de la a te declara până a uita cine ești nu este decât un pas. Aici intervine dreptul la alegere - noi alegem să fim români, români care în România sunt puțini. Unii români din România tânjesc spre occident sau orient când cei din afara ei tânjesc la țară. Să fii român în afara Țării este mereu o luptă interioară și exterioară. Aici sunt unii dintre cei mai căliți și determinați români, care ar fi de un mare folos Țării. Această injecție cu români basarabeni/transnistrieni/bucovineni/nordmaramureșeni/timoceni ar face România să găsească forța pentru a merge înainte.

Simt atunci când România se va lega spiritual de toți românii din jurul ei atunci i se va întări coloana vertebrală și va ști cum să-și clădească viitorul.

Și ”ei” o vor..

2010-01-12T16:25:00.010+02:00

Eram astăzi la sediul central al Poștei Moldovei unde vroiam să expediez o scrisoare. Scriam datele destinatarului pe plic când, între timp, intră o doamnă, suplă cu părul blond, de vreo 25+ ani și care ceru:
- Daite mne pajalusta konvertik k Rumâniu (Dați-mi vă rog un plic pentru România)
Am devenit intrigat. Oare cui scrie ea scrisoare în România, dacă îi este rușine să o vorbească româna sau poate nici nu o știe.
De mână cu ea se afla o fetiță de vreo 4 ani, blondă cu ochii albaștri. Fiind mic prichindelul nu ajungea la tejghea și îi întreabă mama:
- Șto tî delaieși? (Ce faci?)
- Dașâcika, mama kupit konvert (Dașâcika - nume rusesc - mama cumpără un plic) Copii au nevoie la vârsta asta de atenția părinților și ca toate întrebările lor să fie răspunse pentru că prin ele ei cunosc lumea.
Eram încă curios oare cui scrie scrisoarea. Când aproape să plece femeia își aminti:
- Daite mne tut krasnâi lestok! (Dați-mi hârțoaga ceia roșie vă rog!)

Atunci am înțeles totul... Doamna trimitea scrisoarea pentru a redobândi cetățenia română...

Acum mă întreb eu oare ce ar spune această femeie dacă i-aș propune să susțină idealul noastru - unirea RM cu România. Ea ar primi pașaportul vișiniu la fel ca restul cetățenilor moldoveni și în materie de timp acest lucru se va întâmpla nu mai încet decât redobândirea cetățeniei române care poate dura și 13 ani?

Cer scuze de generalizare.

Cine sunt eii cu ghilimele din titlu? Ei sunt cei veniți călări pe tancuri din pusta siberiană, cu părul blond, rusofoni. Ei sunt cei care primeau apartamente în centrul orașului pe când noi stăteam docili în chirie. Ei sunt cei care primii și-au luat cetățenia încă prin 1994. Ei sunt cei care se opun limbii poporului. Ei sunt cei care se opun culturii. Ei sunt cei care se opun adevărului istoric. Ei sunt cei care au înrobit acest popor, popor mioritic căre s-a lăsat robit. Ei ne numesc ”fașâști”, ”idite v Rumâniu”. Ei sunt cei care se opun vehement Unirii...

Cine este ea? Ea este cetățenie română pe care toți ca unul o vor pe rând cu condiția ca dosarul lor să fie primul, dar pe care doar o mână de oameni o dorește să fie împărțită de la Prut la Nistru în doar o singură noapte.

Oare de ce se tem de Unire? Oare nu vor nivelul de viață din România? Nu vor infrastructură românească? Nu vor munte, mare? Nu vor locuri de muncă decente??? Ei mai vor să trăiască în himera lor de clasă privilegiată adusă pentru a ”civiliza” ”țăranii” moldoveni...

E timpul să spunem lucrurilor pe nume și să facem ca poporul și cei care ne vin în întâmpinare să prospere.

Este oare necesară studierea religiei în școli?

2010-01-08T12:27:00.002+02:00

Fiecare persoană care s-a născut pe această planetă, s-a născut un ateu. Fără nici o excepție. Conceptele despre divinitate și religie sunt transmise pe parcursul vieții, astfel făcând loc pentru credința personală. Majoritatea din ei îmbrățișează în timpul vieții o confesiune sau alta, mai puțini rămân la starea inițială sau trec printr-o perioadă grea și de lungă durată de deconvertire. Cu toate că există atâtea religii în lume, nici măcar una nu este ereditară. Nu există religie în ADN. Religia nu este nici măcar o rasă. Fiind un copil al unei confesiuni nu te face pe tine singur membru al acelei confesiuni. Atunci de ce copiii ar trebui să aibă aceleași concepții religioase precum părinții și cum le vor primi ei ? Ar trebui ca ea să fie studiată în școli ?

Studierea religiei de către copii poate fi un lucru negativ. De ce ? Din simplul motiv că însuși educația în sine presupune furnizarea de crezuri adevărate sau dorințe constructive, iar în instituția școlară ar trebui să se cultive spiritul critic, să se primească o educație, să se formeze caractere și personalități. După cum știm însă, civilizația nu a scornit doar o singură ideologie religioasă, ci o paletă întreagă. Există unele mai nocive decât altele. Printre cele mai nocive sunt și acelea care învață crezuri și dorințe ce distrug vieți. Deci studierea unei multitudini de religii presupune și studierea unui set de crezuri și dorințe nocive. Un alt argument este că orice religie poate conține un set de crezuri false și dorințe nocive. Orice persoană are un astfel de set de crezuri, după cum fiecare are și un set imperfect de dorințe. Aceasta deloc nu înseamnă că ateii sunt scutiți de astfel de crezuri și dorințe, ei pot sau chiar le au în aceași măsură precum persoanele religioase. Pericolul studierii religiei constă în predarea unor astfel de crezuri false și dorințe negative celor tineri.

Ca să ofer un exemplu al valorificării unor convingeri adevărate, imaginați-vă că va este sete, iar pe masă există un pahar ce conține un lichid incolor, transparent și inodor. Dacă vei crede că acel pahar conține apă potabilă, posibil o vei consuma. În cazul în care convingerile tale sunt corecte, setea îți va fi potolită. Însă, asumăm faptul că ai convingeri false, iar paharul conține o otravă care te poate ucide. În dorința de a-ți potoli setea, poți sfârși luându-ți propria viață. Calea de a evita să faci greșeli care sfârșesc prin a-ți înfrunta dorințele mai mult decât a ți le îndeplini, este de a avea convingeri adevărate.

Există însă și o altă parte a monedei.

Religia, ca fenomen cultural universal ar trebui studiată în școli, însă nu după modelul actual. Ceea ce se încearcă acum a fi implementat poate fi numita instrucția religioasă, unde creștinismul (în special cel ortodox) este predat ca dogmă, și deloc ca o informare obiectivă despre origine, mitologie și tradiții. Iar alte religii sunt pur și simplu ignorate, fiind catalogate din start drept eretice.

Odată cu pericolul extremismului violent de tip Islamic, copii ar trebui să fie feriți de orice tip de fundamentalism. Iar asta poate fi evitată și prin informarea corectă în legătură cu religiile lumii. Din moment ce se va înțelege că în lume există nu doar creștinism și toate “branșele” sale, dar există și Iudaism, Budhism, Hinduism etc. sedentarizarea unui set strict și unic de principii va fi evitată.

Nu există nici un pericol în studierea obiectivă a religiei (desigur, opțional), unde toate confesiunile sunt prezentate echitabil, unde este prezent Hinduismul, Budhismul și Islamul alături de Creștinism, unde concepte precum umanismul, agnosticismul și ateismul sunt explicate prin antiteză. Prin informarea faptului că în lume există și alte culte, toleranța are șansă să fie promulgată de la vârste fragede. Un alt argument ar fi și unele progrese în domeniul erudiției de tip religios, astfel încât Sodoma și Gomorah să nu fie considerate doi tipi însurați, iar privind (sau mai bine, citind) Codul lui Da Vinci, să nu gândești că Isus era un bărbat însurat.

Ar exista niște aspecte care ar face ca studierea religiei în școli să fie una corectă, și anume:
- Religia trebuie să fie studiată din punct de vedere istoric, unde este plasat în contextul evenimentelor istorice și filosofice.
- Religia nu trebuie să fie studiată ca știință, la orele de știință, ori ca o alternativă a științei.
- Religia poate fi studiată ca o bază pentru moralitate, atât timp cât alternativele sunt predate deasemenea, și le sunt oferite timp și valoare egală.

Însă ironic, un astfel de model de studiere obiectivă a religiei poate fi respins chiar de la grupurile religioase.

La moment avem însă incercarea de introducere a îndoctrinarii în școli ca obiect școlar. Când se cere ca un zeu anume (în cazul de față, Dumnezeu) să fi introdus în curriculum, se are în vedere doar un lucru – studii biblice. Dar chiar aceste studii se regăsesc a fi exclusiviste și intolerante în legătură cu alte concepții sau păreri. În ele persistă acest dogmatism specific de tip “acesta e modelul corect de a gândi”, și nu informează despre ideologii diferite.

Un curs de religie comparativă nu ar trebui să se rezume la o competiție între zei, ci mai degrabă la o competiție a ideilor. Copii ar trebui să fie informați despre gândirea critică și antrenați în ea de la o vârstă mică, și nu doar la orele de știință, ci în toate studiile lor. Chiar și niște cursuri de religie pot folosi metoda științifică, unde pot raționaliza și judeca asupra ideilor competitive de tip moral sau etic. Oare cursurile propuse acum, pe lângă familiarizarea cu Biblia, ar avea și elemente despre Koran, Vede, Cartea Morților, Talmudul sau Teravada? Sunt foarte sceptic în privința aceasta.

Deci ceea ce se încearcă la noi nu este studierea religiilor, ci exprimarea ei dogmatică . Nu ar exista nici o obiecție cu studierea ei, nimic rău în discuții despre religii în școli ca o parte a curricumului. Aici este încadrată și istoria, geografia, filosofia ș.a.m.d.

Când însă se are în vedere exprimarea ei … Repet: nu studierea, învățarea despre religii, discuții pe marginea lor, dezbateri, analize etc, ci exprimarea, forțarea, emiterea, impunera, radierea, demonstrarea religiilor, devine deja o problemă. Din moment ce convingerile religioase nu sunt supuse investigației, nu pot fi provocate, atunci nu au ce căuta în școli.

Revendicarile religioase, la fel ca și cele umaniste trebuie să fie testate, astfel acordându-se șansa de a verifica failibilitatea, dacă este posibil, astfel încât elevii să înțeleagă care din ele sunt cele mai raționale, și care le îmbrățișează pentru sine.

Sursa: AciDSuN

Spiriduşi!?! Teistul, ateistul și agnosticul

2010-01-04T13:10:00.013+02:00

O cutie de dimensiuni medii se află pe masă în timp ce două persoane se apropie de ea.

Teistul (T): Acea cutie conține un spiriduş.
Ateul (A): Eu nu cred in așa ceva, tu de ce ai face-o ?
T: Eu l-am auzit vorbind.
A: Eu nu cred nici chestia cu vorbitul, de fapt, nu există vreo dovadă că spiriduşii există.
T: Păi, ori în cutie se află un spiriduș, ori nu, corect ?
A: Exact.
T: Deci e 50/50...și din moment ce eu l-am auzit vorbind, eu sunt sigur că acolo se află un spiriduș.
A: Ori în cutie se află un spiriduș, sau nu, dar asta nu face probabilitatea 50 la 50 .
T: Sigur că o face.
A: De fapt, nu o face, dar aș putea să îți ofer niște exemp ….
T: Stai un pic! El numai ce mi-a spus că dacă nu crezi că el se află în cutie, el te va lega de un copac după ce tu vei muri, și te va chinui pentru 10 mii de ani ! 10 mii de ani !
A: Hm, interesant, dar eu tocmai iți ceream careva probe în afară de faptul că l-ai auzit vorbind. Și plus la toate, eu nu l-am auzit vorbind.
T: Păi sigur, tu nu asculți foarte atent.
A: Ok (lipește urechea de cutie)...Tot nimi...
T: Ascultă mai mult timp! Tu trebuie să îți dorești din toată inima să îl auzi!
A: Dacă el într-adevăr se află în cutie, aș vrea să-l aud și eu … O să ascult mai mult.
T: Ai auzit acel sunet?
A: Care sunet? Nu am auzit nimic.
T: Tu ori spui minciuni ori ești atât de îngust la minte încât el nu îți permite ca tu să-l auzi.
A: Nu îmi permite? Spiridușii pot alege cine pot să îi auda și cine nu?
T: Sigur că pot! El ar putea să iasă din cutie, să mi se arate… și tu nu ai putea să îl observi măcar, gândindu-te că acea cutie a fost închisă tot acest timp. Ei posedă proprietăți magice!
A: Păi, tu ai vreo dovadă pentru tot ceea ce spui ? Eu nu am văzut vreodată un spiriduș, și nu am vreo dovadă să spun că ei există în general, iar când îți cer vreo probă, nu poți să îmi oferi măcar una.
T: Greșit, uite pentru mine funcționează și așa.
A: (Se indreaptă spre un grup de oameni aflați în stânga cutiei) Păi, aici sunt și altii care au ascultat, și nu au auzit nici ei.
T: Da, însă acele persoane (arată spre un grup foarte numeros din partea dreaptă a cutiei) l-au auzit și ei. De fapt aici sunt mai multe persone care l-au auzit să vorbească.

(Ateul se îndreaptă către ei și le pune câteva întrebări).

A: Am discutat cu unii dintre ei…. fiecare are viziunea sa asupra problemei. Unii spun că e un spiriduș, alții spun că e o zână, alții chiar mi-au spus că e un drăcușor. Ei nu descriu aceași voce și de fapt se contrazic unii pe altii. Majoritatea dintre ei pur și simplu au spus că ei cunosc pe cineva care ar ști ce se află în cutie.
T: Păi, corect! În cutie se află un drăcușor împreună cu acel spiriduș. El câteodată se preface a fi un spiriduș, sau o zână, doar ca să inducă pe toți în eroare – dar, dacă observi, ei oricum au auzit ceva.
A: Da, unii spun că au auzit, dar alții spun că nu.
T: Păi, acel drăcușor câteodată blochează sunetele ca oamenii să nu poată auzi.
A: În acest caz, cum de faci diferența, când auzi spiridușul, sau când auzi drăcușorul ?
T: Nu fi ridicol! Spiridușul îmi este prieten și el are grijă ca doar eu să-l pot auzi.
A: Dar cum poți fi sigur …. Dacă tu stii că acolo se află și un drăcușor, care se preface a fi spiriduș… cum poți ști ? Poate acolo se află doar drăcușorul care își bate joc de tine.
T: Ei, hai că spui prostii. Vezi, aici se află o cutie, corect ?
A: Da.
T: Acum, de ce s-ar afla aici o cutie în afară de faptul că ar conține ceva ? Doar trebuie să conțină ceva, corect ?
A: Nu, cutia ar putea fi goală.
T: Nu ar putea, ori nu ar exista un motiv ca aceasta cutie să existe! Cutiile sunt pentru a avea ceva in ele. Cu toții știm asta.
A: Deci tu spui că e imposibil ca această cutie să fie goală ?
T: Corect.
A: Și tu nu vezi asta precum o premiză defectuoasă ?
T: Nu, și e confirmată de faptul că eu am auzit spiridușul.
A: Cum l-ai auzit tu pe el ?
T: El vorbește cu mine telepatic.
A: A, deci tu nu ai avut în vedere să ascult cu urechile, ci cu mintea ?
T: Cu inima.
A: Inima nu poate auzi...
T: Inima ta metaforică!
A: Ok...dar acele persoane au spus că au auzit cu propriile urechi.
T: Ei se greșesc, ei au auzit drăcușorul.
A: Dar eu nu aud nici măcar drăcușorul.
T: El te blochează.
A: Ok...dar de unde știi tu toate aceastea ?
T: Mi le-a spus spiridușul.
A: Ok, deci tu ai invocat așa ceva precum magia, telepatia, spiriduși, drăcușori și cutii imposibile de a fi goale....dar nu ai oferit nici o probă, nici o dovadă. Scuze, dar eu nu te cred.
T: Nu uita de acel copac și acei 10 mii de ani!
A: Exact… și ai incercat să mă ameninți cu chestii ce mi se pot întâmpla după ce voi muri – când nu există nici o dovadă că există vreun Eu care să simtă ceva după ce voi muri. Eu pur și simplu nu te cred.
T: Si dacă te greșești? Nu e prea riscant ? El spune că are o comoară pentru tine, dacă îl crezi …. oare nu ar merita asta să crezi în el ?
A: Uite, chiar dacă m-aș forța să cred, ceea ce nu pot, de ce aș face-o ? Dacă nu există vre-un spiriduș acolo, atunci mi-am irosit posibilitatea să aflu cu adevărat ce se află în cutie. Și dacă el vrea de la mine să ii urmez regulile …
T: Oh, sigur că vrea .. Eu chiar le-am notat aici pentru tine, poftim …
A: (Se uita în lista) ... atunci eu mi-aș irosi timpul urmându-i regulile … ce scrie aici “Nu mânca nimic din aluat” ?
T: Aha...bună regulă, nu-i așa ?
A: Mde, dar ce spui de această regulă “Donează bani în cutie” ?
T: Păi el tot are nevoi ... doar comorile nu cresc în copaci.
A: Ai spus că el are puteri magice.
T: Păi el le are… dar banii sunt pentru aceea ca să povestim altor oameni ceea ce vrea spiridușul.
A: De ce nu le spune el personal ?
T: El ar putea, dar … dacă ei ar fi desigur deschiși spre al asculta. Unii, la fel ca tine, sunt amăgiți de drăcușor.
A: De ce nu se debarasează de acel drăcușor ?
T: E un mister, dar el o va face într-un final.
A: Oricum, dacă ceea ce spui nu este adevărat, eu aș irosi o mulțime de timp și bani pe ceva fals … doar pentru a scăpa de ceva ce nu este adevărat.
T: Da … dar ce dacă te înșeli ?
A: Of ... uite, mie mi-e de-ajuns. Eu nu cred că este un spiriduș în cutie.
T: Cum poți fi atât de sigur?
A: Eu nu sunt, dar eu nu cred că el este.
T: Cum poți spune că nu există un spiriduș în cutie !
A: Păi eu nici nu spun asta … eu doar spun că eu personal nu cred că există unul în cutie.
T: Tot aceași.
A: Nu e una și aceași .. de fapt, acum că am luat în consideție punctul tău de vedere și l-am respins …
T: Nici nu îndrăzni!
A: Eu acum pot spune că eu chiar cred că nu exista nici un spiriduș în cutie.
T: NU! Tu devii irațional...chiar crezi că le știi pe toate?!??!
A: Nu, eu nu am spus că sunt absolut sigur că nu există un spiriduș în cutie .. dar eu cred, cu un nivel de siguranță că el nu există. Pentru că dacă el ar exista, eu aș fi dispus să văd și ceva probe sau dovezi, dar ele însă lipsesc. Acuș vom încerca cu ceva unelte să deschidem cutia.
T: Tu nu poți deschide cutia.
A: De ce nu ?.
T: Pentru că e imposibil.

(O a treia peroana intră în discuție)

Agnosticul (Ag): El are dreptate. Ambii nu știți ce se află în cutie. Ambii sunteți la fel de iraționali să spuneți că voi cunoașteți ce se află în cutie.
A: Eu nu am spus că eu știu cu absolută siguranță ce se află în cutie .. eu am spus în ceea ce cred eu bazându-mă pe probe, sau lipsa lor.
Ag: Nu spune prostii...ești la fel de dogmatic precum dânsul.
A: Ba nu sunt dogmatic deloc, eu chiar aș vrea să deschid cutia să pot afla.
Ag: Cutia este impenetrabilă.
A: De unde știi?
Ag: Hm, pai nu știu, dar ea arată a fi impenetrabilă.
A: Sigur ? Tu ai ca exemplu și alte obiecte impenetrabile ca să poți face comparația ?
Ag: Păi nu, dar sunt sigur că este impenetrabilă.
A: Cu permisiunea ta, din moment ce suntem de aceași tabără de a respinge ide….
Ag: Eu nu resping, eu nu resping nimic.
A: Tu accepți idea ?
Ag: Nu știu.
A: Tu nu știi dacă tu accepți idea sau nu ?
Ag: Nu, eu nu știu dacă el are dreptate sau nu.
A: Păi nici eu, dar eu nu asta am întrebat.
Ag: Cutia e impenetrabilă.
A: Tu ești la fel de dogmatic despre posibilitățile noastre de a afla exact ce se aflăa în cutie precum și convorbirile sale personale cu spiridușul.
Ag: Devii obraznic.
A: Uite, voi încerca să deschid cutia.
Ag: Ce prostie....

(Ateul reușește să facă o gaură mică în cutie)

A: Ai văzut, nu e atât de impenetrabilă. Am făcut o gaură. Putem investiga cutia cu mai multe detalii.
T: Tu ai schimbat cutiile între ele.
A: Nu, este aceași cutie.
Ag: Cutia rămâne impenetrabilă, iar găurica ta nu îți permite să extragi informație destulă ca să argumenteze ideea ta.
A: Putem continua să investigam, deși până acum nu există dovezi să acceptăm ideea că spiridușul se află în cutie.
T: Ai schimbat cutiile între ele!
A: Nu am schimbat nimic.
T: Atunci, hmm...el se ascunde. Tu trebuie să crezi în el fără să-l vezi, pentru că el se ascunde.
A: Nu are nici un sens.
T: Dracușorul a creat o iluzie a găurii și îți oferă informații false cu privire la interiorul cutiei.
A: *facepalm*
Ag: Ar fi o probabilitate și asta, eu nu pot decide.
A: Sunt sigur ca nu poti.

Teistul pleacă mai departe, povestind mai multor oameni despre spiriduș.

Agnosticul încearcă să nu fie în apopierea nici unuia dintre ei, în adancul său urmărind cu optimism activitățile ateului.

Ateul își vede de viața proprie, găsind ocazional noi metode de a cerceta cutia, dar mai incearca să își valorifice clipele pe Pamant împiedicând teistului să impună regulile spiridușului asupra tuturor.

Sursa: AciDSuN

Un exemplu de cinste

2010-01-01T12:41:00.002+02:00

Eram ieri, 31 Decembrie, într-un troleibuz. A intrat o doamnă, de vreo 50 de ani. Când să plătească ea întinde o bancnotă de 10 lei și spune taxatoarei că a mai călătorit pe gratis și acum a primit pensia și poate să-și achite călătoriile. Taxatoarea a privit-o mirată, însă doamna a insistat să i se dea încă 3 bilete pentru călătoriile precedente. După ce a achitat a spus celor din jur că o dată ce ți-ai dat cuvântul trebuie să-l respecți. Mai apoi s-a oferit să-i ducă florile unui tânăr. De câte ori ai mai văzut un astfel de comportament de nota 10?

Se pare că unele calități s-au păstrat în mentalitatea țăranului, care cu toate că nu are multă carte, dar mai ține la onoare, dreptate și bunătate.

Îndemn pe toți să fie buni, să procedeze în așa fel încât să nu facă de rușine pe sine, familia sau neamul său.

Ajutor! Suntem sechestrați în școală, la propriu

2009-12-22T19:05:00.011+02:00

De mai bine de un an și ceva la poarta liceului stă un domn, dacă îl pot numi așa, pe care îl cheamă Ion Ciobanu. Nu știu care sunt împuternicirile sale, dar în fiecare dimineață, dacă întârziai măcar cu două minute trebuia să-i dai explicații de ce ai întârziat, iar mai apoi te scria într-un carnet. Uneori se formau cozi de 10-15 persoane și de la întrzierea de 2 minute care o avea omul se putea ajunge la 10. Tot acest ”domn” mai cerea foi semnate de la profesor că unui anumit elev îi este permis să părăsească curtea școlii. Unii profesori se tem de responsabilitatea foii și te trimite sî cauți vre-un director adjunct. Uneori când părinții interveneau telefonic pentru ca unui anumit elev să i se permită să plece, el tot insista să i se aducă vreo notă de la Domnul Mariniuc (un director adjunct).

Acest personaj mai are cerința să fie numit ”polițist” sau ”consilier pe probleme de educație” când noi îl numeam ”paznic”. Nu avea nici uniformă de polițist ca să fie unul, nici consilier nu era, deoarece singurul lucru care îl făcea era să păzească poarta.

Prima dată când m-a revoltat vizibil atitudinea sa de superioritate a fost când am fost nevoit în timpul pauzei să ies să achit taxa pentru liceu, la 20 de metri peste drum în contabilitate. Atunci mi-am făcut viteză spre poartă și când s-a băgat să mă oprească pentru certificat m-am smuncit să ies. După ce eu am ieșit el s-a împiedicat și a căzut. Mai târziu am fost dus în cancelarie pentru că l-am lovit... Lovit?! Din acea zi am preferat să-l evit.

Acum, cel puțin pe mine, nu mă mai interoghează dimineața dacă întârzii. Totuși astăzi răbdarea mea a ajuns la limită. Aveam 5 lecții la care toate mediile erau încheiate. Am stat la 3 ore la care nu am făcut nimic. La lecția a 4 am rămas doar 3 din 18 în clasă. Văzând că după 15 minute de lecție nu mai vine vre-un profesor am decis să plecăm acasă. La poartă stăteau vreo 5 fete care explicau că nimeni nu a rămas în clasă, că este penultima zi de școală. Paznicul nu le dădea voie lor să iasă pe motiv că nu au certificat. Știam că dacă spun adevărul nu am șansă să trec. Aș fi putut trece cu vreo minciună sau să-l caut pe Dl. M. să-mi dea certificat să ies, însă nu puteam să rabd că suntem deținuți împotriva voinței noastre într-o școală care și așa nu face lecții. Atunci am vrut să scot zăvorul de la poarta mare, pentru mașini, să pot ieși. În acel moment el a apucat zăvorul să nu pot deschide poarta, am încercat să trec pe poarta mică, el îmi spune că acum nu o să mai reușesc să ies (mă ține minte vizual de la fostul incident). El scapă carnetul său. Eu dau să ies de pe poartă, el mă apucă de mâini, de mâinicile scurtei de iarnă și se încleaștă în ea. Eu vreau să ies, el vrea să-mi facă piedică, să mă culce la pământ. Vede că nu mă poate da jos - reușisem deja să ies în stradă - începe să mă tragă de ambele mânici, în liceu! La ce s-a ajuns cu forța să te tragă în ”liceu”. Îmi spunea să mă întorc să-i strâng foile și carnetul scăpat pe jos. M-a tras până mi-a rupt o mânecă. Apoi văzând că nu are cum să mă aducă înapoi - mă ajută și forța gravitațională - îmi dă drumul spunând lasă că vorbim noi... Cred iar va minți în cancelarie că l-am snopit în bătaie. Personal nu am dorit conflict cu el, nu l-am lovit, am fost bruscat, mi s-a rupt scurta și mi s-au încălcat drepturile, dar nici să fiu tratat ca un dobitoc, cu stanpilă în frunte pentru a putea părăsi țarcul.

Scena a fost văzut de 5 colege + încă vreo 3 colegi. Voi insista să scrie aici ce s-a întâmplat și despre atitudinea acestui individ față de elevi.

Vreau să menționez că am 18 ani și nu au nici un drept să-mi se interzică să părăsesc curtea liceului. Acum cu scurta ruptă și fotografiată am de gând să o repar, iar despre faptul că am fost bruscat voi spune directorului, iar costul reparației voi cere să fie achitat de liceu sau paznic.

În filmulețe veți vedea tratamentului căruia suntem supuși și nivelul lui de cultură.

Să trăiesc maiestatea mea :)

Cum sunt tratați cei care întârzie dimineața

P.S Nu sunt un scandalagiu sau elev cu probleme de disciplină, dar cînd mi se încalcă un drept mie sau altcuiva reacționez...

Pildă elvețiană

2009-12-08T20:42:00.004+02:00

Un cuplu intră într-un restaurant elvețian. Se așează la o masă comandă și mănâncă . Când să plătească chelnerul spune că pentru ei au plătit clienții precedenți. Tinerii s-au bucurat la auzul acestei vești. Când au dat să iasă din restaurant chelnerul îi întreabă:
- Da nu plătiți?
Tinerii,nedumeriți, au răspuns că ei au înțeles că este gratuită masa. Atunci chelnerul le spune că ei plătesc acum pentru clienții viitori.

Morala? Fiecare să și-o facă. Pentru mine este atât timp cât predecesorii noștri ne-au lăsat ceva, este de datoria noastră să lăsăm și noi ceva celor care vin după noi. Să nu fim egoiști și să ne mai gândim la aproapele nostru, doar așa vom trăi într-o lume mai bună...

De ce GeoLup nu merită să fie președinte

2009-12-07T14:01:00.004+02:00

Personal când am văzut rezultatele exit-polului de aseară nu-mi venea să cred. Se pare că nu eram eu singurul. Lui Geoană, când își ținea discursul, tot nu-i venea să creadă, mai nu plângea, era foarte emoționat și mulțumea la toți sfinții (cel puțin de vreo 4 ori a menționat și vreo 2 cruci și-a făcut). Mai apoi a plecat la sediul PDL să sărbătorească cu noul său prieten Crin. Se pare că prea devreme a sărbătorit el victoria. Personal cred că România are nevoie de o nouă clasă politică, una să se gândească la cetățeni, nu la interesele ascunde de grup. Nu aș spune că Băsescu este un sfânt, dar măcar un lucru mă bucură și anume acela că a mai tăiat din numărul burtoșilor care dorm sau citesc ziare prin Camera Deputaților sau Senat. Geoană depindea de prea multă lume, era prea nesigur, nu are caracterul unui președinte. Aceste lucruri s-au văzut la dezbatere și în seara de ieri.
Tare aș vrea ca Băsescu să nu uite de cele 94% pe care le-a luat la noi și să spună guvernanților și poporului din RM care este cea mai rapidă cale spre UE.

Cât despre Marian Lupu prea multe expresii deocheate m-au făcut să nu-l îndrăgesc. Faptul că mai ține cadavrul lui Diacov în parlament sau că se consideră ”moldovean din talpă” tot nu mă face să-mi placă. Nici aroganța sa nu-mi place.
Personal din acțiunile sale văd că el dorește să ajungă președinte cu orice preț. O fi făcând asta pentru că vrea binele cetățenilor sau pentru a-și satisface poftele?
Să fie toată mascarada lui Lupu doar pentru a atrage electoratul comunist și al face pe acesta să dispară ca partid? Tare aș vrea să fie adevărat...

Despre poliția moldovenească

2009-12-03T20:21:00.004+02:00

Când spui poliție în Republica Moldova te apucă tristețea. Te duce gândul la corupție, incompetență, incultură, la maltratările de pe 7 aprilie și la cum ne erau încălcate drepturile sub fosta guvernare.

Sărbătoream Ziua Românilor de pretutindeni în Piața Unirii Principatelor când sunt sunat de o persoană care îmi spune: ”Domnul Sorin vă rog să veniți, în partea dreaptă, printre case pe cărarea pietruită”. Mi-a stat un nod în gât. Am fost răpit pe data de 10 aprilie de pe un bulevard, în plină zi și cine știe ce s-ar poate întâmpla departe de ochii lumii. Totuși am plecat să văd ce a dorit domnul. M-a întâmpinat un responsabil (destul de cunoscut, numele nu îl voi dezvălui) de la poliția capitalei. Credeam că vor apărea probleme însă sprea marea mea surprindere a fost foarte politicos. Ne-a întrebat dacă vom urma condițiile marșului, adică să se desfășoare pe trotuar cum stabiliserăm la primărie, ne-a mai sfătuit să nu rezolvăm problemele cu anumiți provocatori ci să-l sun pe el.

Sunt profund impresionat de schimbarea de atitudine a poliției moldovenești. Nu mai suntem filați sau intimidați. Se vede atunci când se dorește o schimbare ea se poate obține.

Mai are de lucrat poliția nivelul culturii, la complexul de superioritate (unii polițiști nu au un pic de respect față de cetățean sau de suspecți) și la alte ”n” probleme. Oare când vom ajunge să ne mândrim cu poliția noastră?

P.S În acest articol am vrut să laud schimbarea de atitudine a poliției, dar nu neg că mai au mult de muncit

La 1 Decembrie ne este unirea

2009-11-24T00:25:00.004+02:00

Toți cei care împart idealurile românești sunt rugați să afișeze anunțul pentru a putea celebra 91 de ani de la Marea Unire împreună la Chișinău! Afișați-l în școli și universități și nu uitați: ne vedem pe data de 1 decembrie ora 15.00 la Universiatatea Ion Creangă. Unirea se realizează mai întâi prin oameni.

Rapidshare - linkul pentru a copia anunțul cu o rezoluție mai bună, puteți cere imaginea și pe mail de la spirit.romanesc.md@gmail.com

”Unirea și unimea națională sunt bunuri mari, importante și însuflețitoare, care nu cer decât voința tare de a fi și a rămâne un singur popor.”
George Barit

Ne trădăm strămoșii moldoveni?

2009-11-14T20:45:00.009+02:00

Recent grupul de inițiativă ”Spirit Românesc” a organizat o acțiune pentru a comemora 9 ani de la trecerea în neființă a lui Gheorghe Ghimpu, la care am participat și eu. A fost profund impresionat că unele persoane chair se arătau interesate de fluturașii noștri, alții felicitându-ne pentru campania noastră.
Mă aprpoii de un domn (nu acel din imagine) cu părul ca neaua, ochi albaștri și îi întind un fluturaș. La care domnul în limba rusă mă întreabă cine a fost acesta. Am încercat să-i explic în română și văzând că nu înțelege nimic am trecut la modesta mea rusă. Ascultând de la mine cine a fost Gheorghe Ghimpu domnul spune că trebuie să am verticalitate și să nu fac jocul altora. El: ”Acum o să vă uniți cu România și o să deveniți români, astfel vă ve-ți trăda strămoșii voștri moldoveni”. Aș fi vrut să-i explic istoria și cine suntem noi, dar el satisfăcut că m-a convins a plecat. Cine o să-i explice lui că moldovean este un nume regional al românilor, nume ce vine de la râul Moldova.
Alt cazuri din aceiași zi.
Un prieten întinde un flurutaș, la care un tânăr cu fular cu ”Spartak” spune în limba rusă ”bagăți-o în dos”, apoi dispare. Alt domn îmbrăcat foarte elegant trage o înjurătură în rusă, în timp ce se îndepărta. Se pare că unii turbă că tânăra generație își ridică fruntea, că a trecut perioada ”sovietelor” unde exista o singură clasă favorizată cea a veneticilor de peste mări și țări.

Tot mai des mă conving că astfel de subiecți sunt foare prost informați și nu pot purta o discuție. Cred că au dreptate deoarece își spun doar ei părerea, iar când cineva încearcă să îi contrazică pleacă.
Este timpul să nu mai tăcem și oriunde vedem prostia și nedreptatea să o dăm de gol. Doar așa o să schimbăm lucrurile. Împrumutând un slogan PROTV ”revoluția se începe cu tine” fiecare să știe că de noi depinde viitorul și prin fiecare lucru îl înfluiențăm...

Detalii despre campania de informare puteți găsi aici.

Fotografii superbe din satelit

2009-11-10T21:09:00.021+02:00

Luminile orașelor

Great Piramid, Giza, Egipt

Fluviul Nil

Muntele St. Helen, Washington

Insulile Maldive

Grand Canyon

Tsunami lovind Sri Lanka 2004

Cascada Niagara

Ground Zero, New York

A murit Gheorghe Dinică

2009-11-10T14:50:00.002+02:00

Actorul s-a stins din viaţă la spitalul Floreasca.

Aseară, Gheorghe Dinică a fost operat, dar dimineaţă starea i s-a înrăutăţit.

Gheorge Dinică a fost internat în spital pe 22 octombrie, la terapie intensivă, cu stare generală alterată. A fost intubat şi dializat. În primă fază, el a avut o infecţie la plămânul stâng, care s-a extins şi la cel drept, actorul fiind diagnosticat cu bronho-pneumonie. Afecţiunea s-a complicat.

Gheorghe Dinică s-a născut la Bucureşti pe 1 ianuarie 1934 şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale (1961).

Video
Cine a fost Gheorghe Dinică?

Vrem TVR Chișinău!

2009-11-07T18:29:00.003+02:00

Preluați banerul pe blogurile voastre ca astfel să sensibilizăm autoritățile de pe ambele maluri ale Prutul asupra necesității deschiderii unui studio teritorial al TVR la Chișinau și preluare de catre firmele de cablu din Republica Moldova și retransmiterea tuturor canaleor TVR în stânga Prutului, că romani suntem cu toții și avem aceleași drepturi la libera informare și știri nepărtinitoare și de calitate.
Cei din România au nevoie să afle că aici nu au loc doar 7 aprilii, grenade explodate și atacuri rasiste rusești.

67 ani de la inaugurarea ”Turnului dezrobirii Basarabiei”

2009-11-01T15:21:00.010+02:00

În cinstea eliberării Basarabiei de sub ocupanții sovietici de către trupele româno-germane, în anul 1941, a fost ridicat un măreț monument lângă Chișinău. A fost înălțat pe moșia satului Ghidighici, la câțiva kilometri de capitala Basarabiei, în vara lui 1942, pe o colină de unde mareșalul Ion Antonescu a condus luptele pentru eliberarea orașului Chișinău, la mijlocul lunii iunie 1941.
Turnul a fost ridicat în afara orașului, în partea NV, pe o înălțime dominatoare, spre gara Ghidighici, iar piatra de construcție a fost adusă din imediata apropiere, unde uriașe cariere de piatră stau la îndemână.
Piatra era de bună calitate, destul de dură, bună pentru construcții, pentru șosele, pentru var etc.
De pe această colină se vedeau bine satele din jur: Durlești, Ghidighici, Buiucani, Petricani și șesul Bâcului spre gara Visterniceni, lângă Chișinău. Într-un răstimp de aproximativ 2 luni de zile și ceva, construcția a fost gata (august-octombrie) la ea lucrând 500 de muncitori.
Concepția arhitecturală a fost încredințată arhitectului Octav Doicescu, șef de lucrări fiind Soare Stoian.
Ansamblul construcției a fost ridicat pe o platformă plană de 50 de metri și înaltă de la pământ de cca 2 metri, și era format din trei părți:
- Turnul-care era partea principală
- Propilee (colonade) din stâlpi de piatră, pe partea din dreapta turnului
TURNUL, având forma pătrată, avea latura de 10-11 metri, iar înălțimea de 30 de metri. Pe fețele laterale erau încrustate steme din marmură reprezentând România, Moldova lui Ștefan cel Mare, Basarabia, județele. La intrarea în turn, deasupra era un basorelief în piatră, reprezentând o imagine din Columna lui Traian: împăratul Traian și generalii din suita sa. Aici erau înscrise cuvintele mareșalului: ”Ca și Columna lui Traian, suntem unde am fost și rămânem unde suntem”.
Intrând în interiorul Turnului, vizitatorul urca pe o scară helicoidală care avea 6 palere-balcoane pentru odihnă, de pe care se vedeau fresce din istoria poporului român pe o pânză în jur, acestea urmând a fi dăinuite în piatră. Mai sus, scara ducea la o cameră de reculegere pentru cei care au căzut în luptele pentru eliberarea Basarabiei.
Sus de tot era o suprafață cu harta României în relief, din marmură și granit, cu scene din luptele pentru eliberarea acestei provincii răsăritene. Împrejur era prispă de beton de pe care vizitatorii priveau, și o piatră dreptunghiulară pe care se putea sta.
Partea finală a Turnului, sus, era crenelată, iar steagul tricolor al țării fâlfâia în bătaia vântului. O încântătoare priveliște se vedea de sus spre împrejurimi, iar pe timp frumos se vedea până la Nistru.

Blocul masiv de piatră, de cca 10 metri înălțime, - pisania - era în fața Turnului, și avea înscrise următoarele cuvinte:
”S-a înălțat acest Turn al dezrobirii Basarabiei subt domnia regelui Mihai I, conducător al Statului fiind mareșalul Ion Antonescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri fiind dl profesor Mihai Antonescu, guvernator al Basarabiei - general C. Voiculescu. Construit pe locul de unde mareșalul Ion Antonescu, comandant de căpetenie al armatelor germano-române, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit și a condus operațiile pentru eliberarea orașului Chișinău”. Apoi, Turnul Dezrobirii:
- simbol al faptelor glorioase de armele armatelor române, și
- strajă neclintită a drepturilor noastre pentru acest pâmânt este predestinat să servească generațiilor viitoare ca:
- loc de reculegere,
- înălțare morală și
- mândrie națională. septembrie 1942
Inaugurarea a fost făcută la 1 noiembrie 1942, ziua în care, dimineața, a fost sfințită catedrala (după reparații) și defilarea militară, iar după amiază vizita Guvernului și a altor oficialități la monument. Slujba religioasă a fost condusă de arhiepiscopul Efrem Enăchescu având un sobor de preoți, după care a luat cuvântul generalul C.Voiculescu, guvernatorul Basarabiei, și Mihai Antonescu, vicepreședinte al Consiliului de miniștri, fiind de față Guvernul țării, regele Mihai I și mama sa, Elena.

Dar, după 2 ani, monumentul a fost distrus, căci u revenit sovieticii după 1944. Nu a fost timp suficient ca opinia publică românească să cunoască măreția acestui monument de la Ghidighici.
Ca participant la evenimentele pentru ”Serbările Dezrobirii” și martor la ridicarea impresionantului monument al dezrobirii Basarabiei, prof. Vlad DUMBRAVĂ zice: Cu adâncă plecăciune să cinstim totdeauna memoria celor căzuți pentru întregirea Patriei și Neamului nostru...

”Particip la un ritual satanic, dar nu la justiție”

2009-05-27T20:15:00.001+03:00

Sunt profund socat la auzul acestor declarații pe care le-a făcut azi, Sergiu Mocanu în timp ce era escortat la judecătorie. Ex-consilierul lui Voronin părea disperat și speriat pentru viața sa. Avocatul său a declarat că lui Mocanu i s-ar putea înscena o sinucidere. Un fapt prin care s-a văzut la nivelul de degradare la care a fost adus, este faptul că a fost tuns foarte scurt, fapt realizat pentru a fi îngenunchiat și mai mult, pentru a-l demoaraliza complet. Această persoană este una dintre victimile comunismului din Republica Moldova. Acum putem observa ce se întâmplă cu persoanele care sfidează în mod deschis puterea și pe Voronin în special. Mi se face scârbă de acei procurori, judecători și polițiști care execută ordinele ilegale ale dictatorului. Au fost dictatori mai nebuni ca el și stim cu toții cum au sfârșit.

Vream să închei într-o notă mai optimistă și parafrazându-l pe Mocanu Voronin să nu uite că este din carne și oase și pentru greșelile sale o să plătească neam din neamul lui. În aceste momente chiar aș vrea să fiu creștin, să pot spera într-o justiție divină, dar ateist fiind, zic că istoria a fost scrisă de oameni și e rândul nostru să mai întoarcem o filă.

Puteți vedea reportajul în cauză aici:

Rusia atacă România - România tace și înghite

2009-05-23T12:45:00.000+03:00

Zilele acestea la conferința UE-Rusia de la Habarovsk Rusia ataca fără rușine România, acuzând-o de provocarea evenimentelor din 7 aprilie, de imixtiune în treburile interne al RM. Exte oare imixtiune în politica internă faptul că 80% din populația RM sunt etnici români și nu mai vor comuniștii sau Rusia?

România trebuie să contraatace!

Să acuze Rusia de crearea republicilor separatiste în MD și Georgia, de tentativa de creare a unor republici separatiste în țările baltice.
Să acuze Rusia de semnarea tratatului Ribbentrop-Molotov care a dus a destrămarea României Mari.
Să acuze Rusia de imixtiune în politica moldovenească și susținerea regimului lui Smirnov.
Să acuze Rusia de acordare în masă a cetățeniei ruse locuitorilor din stânga Nistrului.
Să acuze Rusia ca urmașă a URSS de deznaționalizare a basarabenilor și de falsificare a istoriei.

Dacă România va tăcea și înghiți toate prostiile rușilor aceștia vor deveni din ce în ce mai impertinenți! E timpul să se pună piciorul în prag și să li se spună adevărul verde în față!

Dacă la acest summit România va tăcea cei care vor pierde sunt basarabenii. Nu degeaba spune rusul „molceanie znak soglasiei” (tăcerea este semnul acceptării)

Nu sunt mare istoric, dar această listă poate continua...

Cuvânt înainte

2009-05-22T00:40:00.000+03:00

Voi încerca să comentez și să-mi exprim părerea față de evenimentele din țară cât și de peste hotare.

Sunt anti-comunist și cred că în RM nu avem o guvernare comunistă. Metodele folosite, teroare cenzură, propaganda sunt caracteristice, dar avem deaface cu un clan banditesc, instalat de ”frații ortodocși” din est pentu a stop înaintarea NATO.

Vreau prosperitate și Moldova să fie condusă de ordine și disciplină.