duminică, 10 ianuarie 2016

Reunirea - o necesitate vitală a dacoromânimii…

Deseori se vorbește în târg multe, vrute și nevrute despre anumite trăsături ale noului curent unionist și sunt prezentate anumite realități din spațiul basarabean. Printre cei care susțin reunirea Moldovei de la Est la România și printre cei care nu înțeleg acest deziderat, dar care nu neagă identitatea etnică și culturală comună, este prezentă falsa impresie că reunirea reprezintă un panaceu universal. O dată fiind făcută „vor veni românii să ne rezolve problemele”, că va curge miere și lapte pe străzile din localitățile dintre Prut și Nistru.

Noul suflu unificator este pătruns de un profund pragmatism. El este adânc ancorat în realitățile cotidiene din cele două state frățești și atent la contextul geopolitic mondial. Cu sorginte în unionismul romantic al anilor 1989-1990, dar bine influențat de spiritul vremii, face ca numărul, celor care văd ca soluție pentru statul capturat Republica Moldova - reunirea cu România, să crească.

Cu toate acestea există persoane care asociază reunirii calitățile unui panaceu, tind să o perceapă ca pe un punct final, ca pe o stație terminus la metrou, unde toți cei care au militat pentru această idee își vor strânge mâna, se vor felicita și vor deschide o sticlă de șampanie gândindu-se la o „pensionare”. Nimic mai FALS.

Reunificarea este un proces continuu. Este o impresie greșită să se creadă că unirea se termină o dată cu crearea unei singure formațiuni statale pe ambele maluri ale Prutului și respectiv ale Nistrului. Greul abia atunci se va începe. Greul transaplantului de inimă nu se termină cu sudarea mecanică a țesuturilor, dar se începe prin aducerea ei în unison cu organismul, prin suflarea de viață în ea.

Prin reunire se poate scurta chinul prin care trec cetățenii Republicii Moldova. Prin reunire putem scurta cu o generație sau chiar două starea de sevraj în care se află populația Republicii Moldova. Cea mai rapidă cale spre normalitate este România, cu succesele și cu neajunsurile ei. Cu siguranță am putea medita asupra necesității reunirii după ce ne consolidăm statalitatea moldovenească, după ce ne creăm identitatea și spectrul de valori comune, după ce scăpăm de sistemul politic corupt și toate încrengăturile sale, după ce vor pleca trupele străine de pe acest teritoriu declarat neutru prin Constituție, după ce va începe să învelească marmota ciocolata în staniol, dar între timp bătrânii noștri se vor stinge cu pensii mizere, mamele-migrante își vor usuca ochii de dorul copiilor lăsați acasă, iar tații vor cădea îngenuncheați de nedreptatea sistemului putred ce prinde tot mai mult contur.

Prin reunire, energiile enorme pe care mii de români născuți acolo unde a vrut Dumnezău, vor fi investite în crearea unei Românii mai prospere. Energia tinerilor care au mers pe jos de la Chișinău la București, energia României profunde care tresare și apleacă urechea la dorul de glie al românilor înstrăinați și le întinde o mână, acea energie va fi redirecționată din postura de a afirma că și poporul dacoromân merită un loc sub soare, în afirmarea acelui loc.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10204484855977179&set=a.1966487317609.2099573.1105697771&type=3&theater
Prin reunirea neamului Dacoromânesc vom avea cu toții de câștigat. România, bătută din toate părțile, prin programe care au ca scop amorfizarea poporului român, va primi o injecție basarabeană. Români, nu care au primit ștampiluța pe frunte la naștere datorită hazardului locului nașterii, dar români care au ales să fie români, din multitudinea de identități posibile. Oțelul cel mai bun se călește la temperatura înaltă, popoarele care trăiesc în condiții ostile lor, sunt cele mai pragmatice în trasarea viitorului. Tot așa și românul crescut în condiții vitrege, va fi cel mai hotărât să ne aducă armonia și liniștea pe fețele noastre. Din toată durerea din ultimii două mii de ani, timp în care folclorul dacoromânesc a devenit o zale de protecție a sufletului nostru, din tot amorul său de semeni și față de glie, românul înstrăinat va declanșa procesul de însănătoșire și înălțare a poporului său.

Pentru că forța care reunește Neamul este mai puternică decât forța care separă. Pentru că oricât de departe în Univers se vor afla, ultimii doi atomi rămași se vor întâlni în cele din urmă. Pentru că asta e esența Focului cel Viu și Veșnic.
http://www.sun.org/images/pillars-of-creation

3 comentarii:

  1. mulțumesc de sugestie, dar prefer această formulă „dacoromân” pentru a face diferență dintre poporul român și populația României - de la Dan Puric.

    RăspundețiȘtergere