Profeția Condorului și a Vulturului

Vulture

O legendă cunoscută de către triburile native Americii Latine spune că atunci, cu mult timp în urmă, la începuturi, societățile umane s-au împărțit și au urmat două drumuri diferite: calea condorului și calea vulturului. Calea Condorului reprezenta inima intuitivă și mistică pe când cea a Vulturului însemna prioritatea creierul, rațional și material. Profeția mai spunea că în anul 1490 aceste căi vor converge. În urma acestei intersectări vulturul va împinge condorul până aproape de dispariție. Peste cinci sute de ani, în anii 1990, va începe o nouă epocă, una în care condorul și vulturul vor reuși să se împace ca să zboare pe același cer, ghidați de o singură cale. În urma acestei echilibrări a extremelor va fi creat cel mai remarcabil produs, ceva ce nu s-a mai văzut până acum.

Condor

Interesant că în această legendă perioada de restriște pentru calea Condorului coincide cu descoperirea Americii de către Columb. La 12 octombrie 1492 corabia navigatorului genovez  zărește țărmul Lumii Noi. În urma acestei întâlniri a Vulturului și Condorului soarta continentului american urma să se schimbe. Cu toate că sunt primiți și ajutați de nativi, datorită brutalității europenilor, prietenia s-a transformat în ostilitate. Caracterul primitor al nativilor amerindieni este demonstrat și de existența sărbătorii americane „Ziua Recunoștinței”. Această zi are la origini mulțumirea adusă nativilor care i-au învățat pe coloniștii nord-americani, să cultive porumbul și să își asigure hrana în Lumea Noua. Atâta mulțumire le-au adus că în următoarele sute de ani, coloniștii au decimat nativii, pe supraviețuitori gonindu-i în rezervații, Vulturul triumfând încă o dată. 

Elocvent pentru această luptă prevestită de profeție este și cazul lui Fernando Cortez. Cu toate că regele Imperiului Aztec, Moctezuma al II-lea l-a primit cu mare fast pe conquistadorul spaniol, până la urmă câteva sute de europeni au reușit să distrugă și să prădeze Imperiul Aztec, ucigând zeci de mii de băștinași. Armele de oțel ale Vulturului au fost net superioare credințelor anacronice și a naivității Condorului.

Asediul Tenochtitlan-ului

„Profeția Condorului și a Vulturului” poate fi intepretată în mai multe feluri: echilibrarea ying-yang, relația dintre cunoașterea științifică și relația specială pe care o au nativii cu mediul înconjurător, echilibrarea celor două extreme umane, reprezentate cu un grad înalt de simbolism în Omul Vitruvian de către Leonardo da Vinci.

Yin și Yang

Starea de echilibru este o caracteristică esențială a Cosmosului. Sir Isaac Newton spunea că pentru fiecare acțiune există o reacțiune la fel de puternică. Universul este perfect ordonat. Acest echilibru este asigurat și de ciclicitate. Fierul înroșit a fost rece și se va răci iarăși. Vasul a fost pământ și va fi iarăși pământ. Pământul ce-a fost sterp acum este pământ roditor și se va stârpi iarăși peste vremi. Ca sursă de apariție în negura timpului, Legile Kybalionului sau Legile Universale au o lege care pot argumenta starea de echilibru ce își are sursa în extreme. Legea Polarității spune că totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul și neasemănătorul au aceeași semnificație; polii opuși au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semi-adevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate. În tradiția chineză yinul și yangul simbolizează două forțe opuse, dar care sunt complementare și interconectate.

Cu toate acestea omul, măsura tuturor lucruilor, cu greu ajunge la starea de echilibru. Cu toate că avem suficientă hrană pentru 118% din populația actuală a Terrei, 1 din 9 pământeni suferă de foame. Cu toate că energia nucleară poate să ne ajute, pentru prima dată am folosit-o la Hiroshima și Nagasaki. Cu toate că avem totul ca să fim fericiți, sănătoși și bogați, acest secret ne este ocultat.

Omul rătăcit se supără pe ploaia rece și pe arșița verii. Omul rătăcit se întristează când pierde ceva și se bucură când găsește ceva ce nu-i aparține. Înțeleptul însă, vede și răul din bine și binele din rău. Atitudinea sa face ca să perceapă binele ca pe o desfătare pentru trup și răul ca pe o sursă de înțelepciune. Omul rătăcit este mânat de râvnă, dar înțeleptul încalecă râvna. Omul rătăcit suferă când râvna îl duce la pierdere și cădere, dar înțeleptul întotdeauna găsește câștigul în pierdere și înălțarea în cădere, așa glăsuiește a douăsprezecea Lege Belagină.

Cineva spunea că în prezent, cu toate că avem evoluție științifică, la nivelul mental, filosofic și spiritual nu ne-am schimbat în ultimii două mii de ani. Avem ceea ce oamenii dintotdeauna nici nu au visat, dar nu simțim durerea din sufletul aproapelui nostru. Suntem mânați de instincte primare, ucidem, distrugem, urâm, judecăm, pizmuim.

Secretul constă în echilibru, degeaba am ajuns în spațiu, dacă nu avem empatie să tratăm cu iubire tot ce ne înconjoară. Secretul se ascunde în zborul pe același drum al Vulturului și al Condorului...

Echilibru: Omul Vitruvian