Astăzi, la trecerea hotarului nedrept, impus de Stalin și Hitler, doi dictaori odioși, am văzut de ce unii cetățeni moldoveni pot să îi urască pe români. Pașaportul meu este destul de plin de vize și ștampile, iar din dorința de a economisi pagini pentru viitoare vize am pus o foiță în care scria „ștampilați vă rog pagina 10”. La văzul acesteia vameșul mi-a a zis: ”Nu-mi zici tu, domn'e, unde să ștampliez!”. Următoarele întrebări au fost unde este invitația. I-am răspuns că am mai trecut hotarul de mai multe ori și niciodată nu mi-au cerut invitația, că nu am știut că este necesară. Le-am mai spus că atunci când am obținut viza cei de la consulat au văzut invitația. Replica sa a fost că ei țin de ministeul justiției, noi de ministerul internelor, că și eu trebuie s-o verific. Întrebările ulterioare au fost unde mergi, ce să faci. I-am spus că este mâine 24 Martie, și este organizat un marș unionist la Iași, la care el m-a întrebat dacă știu ce e asta unionism. Am zis că vreau să le arăt că și cei din Chișinău vor reunirea celor două state românești. Invocând lipsa invitației a zis că rămân în vamă. Văzând că domnul vameș este de neînduplecat și că face exces de zel l-am întrebat să-i spun șoferului să plece, iar replica s-a a venit rapid către șofer „Domnul rămâne aici”. Auzind aceste cuvinte mă gândeam din cauza acestei atitudini cei din Republica Moldova ajung să-i urască pe români.
Am fost dus în camera de interogatoriu. M-a pus să deschid geanta. Am deschis vreo două buzunare, apoi i-am permis să deschide singur ce buzuare îl interesează. El mi-a zis că atâta timp cât mă aflu în acastă cameră, nu are nevoie de permisiunea mea să umble prin lucururile mele. Dintre toate lucrurilor avute în geantă, suspectă i s-au părut rezerva mea de 3-4 ciocolate - „Ți-ai făcut provizii văd” și o cărte de Nicolae Iorga, un fular tricolor, tricolorul românesc și cel moldovenesc. M-a întrebat cum domnule vii cu tricolor moldovenesc în România. Probabil așa o întrebare trebuia să mi-o fi pus un vameș din stânga Nistrului și nu unul român.
Obiectele „suspecte” cele 2 tricoloare, fularul și cartea au fost puse pe o masă separată și a plecat să vorbească cu șeful.
Peste vreo 5 minute a venit și șeful său, un domn chel, cu privire înțeleptă. M-a întrebat cu ce mă ocup și când am zis că sunt student la antropologie m-a întrebat zâmbind și noi de la cine provenim, la care eu i-am răspuns că eu consider că de la geto-daci. Mi-a dat pașaportul și mi-a zis să plec. Vameșul care m-a reținut, după ce le-a perfectat actele celor din Bălți, veniți în vamă între timp, a plecat, să vorbească cu șoferul. Nu a mai revenit să ne privim ochi în ochi, de rușine oare? Am ajuns cu întârziere la Iași.
Acest caz m-a convins și mai mult că iubesc România, că iubesc oamenii de aici ce dau dovadă de înțelepciune și că iubesc acea Românie din vârful munților.
Cum ar reacționa o persoană ce a decis să iubească România recent sau măcar să încerce, cum va reacționa un student basarabean ce ajunge la studii peste Prut și este întâlnit de acea atitudine de superioritate? Îi va acorda el o a doua șansă după ce l-a rănit?
Ha,sa vezi ce patesti cand treci vama la Ucraina,ce comportament "uman"au vecinii nostri...
RăspundețiȘtergere